Tu începi. Cu un pas.
Orice cale provoacă limita.
Apoi ne cheltuim. E scump tot ce lipseşte.
Nu (m-)am uitat. După... nimeni.
Alţii privesc.
(2013)
Alte scrieri cu cele douăsprezece cuvinte în tabel la psi.
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Si eu am privit, peste gard. Am mereu curiozitatea sa vad cum imbina ceilalti duzina si bucuria de a vedea mereu alte feluri, neasteptate si diferite de ale mele si frumoase, toate.
RăspundețiȘtergereAşa mi se întâmplă şi mie. Mereu mă minunez de cărările pe care o apucă duzina.
Ștergereai trecut la acrostihuri, carmen? :)
RăspundețiȘtergeredin întâmplare, psi. :)
ȘtergerePrivesc şi întreb: toană, nu păs, nu?
RăspundețiȘtergereÎncepi singur, fiindcă nu îţi lipseşte nimeni.
Apoi vezi că e scump să fii de unul singur şi cheltuieşti câte ceva pentru (un) ceva care provoacă. Poate fi limita, sau poate fi o cale către fericire. De uitat, tot tu ...
Nu-i păs, privesc o cale spre împăcare. Începi şi termini singur, îţi lipseşte mai tot timpul ceva fiindcă nimeni nu umple perfect lipsa. E scump să încerci orice provoacă. Cheltuim mai mult decât primim, mai puţin decât avem. Rămâne ce n-am uitat. Limita e alta pentru fiecare vârstă.
ȘtergereMulti privesc cat esti de talentata!
RăspundețiȘtergereEu ma uit ca nu ma pot abtine :)
:"> Nu ştiu, Cita! Mulţumesc!
ȘtergereȘi eu tot ca Cita privesc: cât ești de talentată
RăspundețiȘtergereMulţmesc, Simona! Mie mi se pare că-s aproape normală. Doar un pic mai vorbăreaţă... :)
Ștergere