Margarete

Când mi-a adus un trandafir i-am spus: "Nu-mi place astă floare!"
şi m-a privit dezamăgit în ochi c-o întrebare.
Nu i-am răspuns şi n-am mărturisit
că mă durea mai mult să-l văd cu capul aplecat
pe trandafirul cel aprins şi fără alt păcat,
ci doar parfumul şi frumosul împlinit,
decât m-ar fi durut tristeţea-i trecătoare
că n-am ştiut cum să-i primesc îmbujorata floare.
(Am fost aşa nerecunoscătoare
ca impulsivă răzbunare
fiindcă îi ţinusem, nu mi-amintesc de ce, uşoară supărare.)
N-am mai primit apoi decât mireasă,
mireasa altuia, cu braţul plin de flori,
nu un buchet de trandafiri culeşi în zori,
ci un buchet de margarete strâns de lângă casă.
Şi să mai spun o taină, până acum nespusă:
când braţu-mi plin primit-a mănunchi de margarete
picioarele mi-au tremurat, iar genele, cochete,
s-au scuturat ca să ascundă iubirea cea apusă.
De-aceea azi mi-s dragi la fel de mult şi niciodată rupte,
şi margaretele, şi roze pe brazdele din curte.
(2013)

Amintiri reînviate de versuri scrise de psi.