miercuri, 12 iunie 2013

Incandescenţe (VII)

Haiku

Esenţele tari
stau în sticle deschise
şi mici, cu parfum.

Arderi

Scrum şi cenuşă,
de ard în van ideea!
Adun lumină.

Salvare imposibilă

Nătâng tras la mal
din valuri s-a înecat
în strop de rouă.

Dor şi viitor

În mână ţii doar
speranţa. Viitorul
e ghicitoare.

Semeni

Semeni cu visul
semănat, plivit, udat.
Semeni vis, culegi!

Nevoia de vis

Nevoia de vis
măsoară sufletului
vârsta de copil.

Om

Se numeşte om
când ştie şi când simte.
Şi se întreabă.

Pe vârfuri

Mersul pe vârfuri
e grija verticală
faţă de cel drag.

Încercare

Încerc cuvântul
să-l urc în cerul minţii,
inimii legat.
(2013)

dialog în şaptesprezece silabe cu Vero, Alma şi psi

4 comentarii :

  1. de ţii esenţele în sticle mici, deschise
    nu se evaporă prea lesne-ademenirea
    parfumului, te-ntreabă cu uimirea
    pisicii, o felină dintre vise.

    haiku, ce distilare de cuvânt
    şi şlefuire-ai pus din nou,
    eu nu mă mir, pisicul din tablou
    din versul tău pervaz îmi fac... şi sunt.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. deschise stau mereu şi nu se pierd vreodată,
      ci se câştigă când parfumul li se răspândeşte.
      pisica, pe pervaz de vers, îmi toarce alintată,
      din torsul ei şi versu-mi, şi pervazu-i creşte.

      Ștergere
  2. Cuvântul tău nu-i puf de păpădie,
    iară haiku-ul tău iese cu măiestrie de magician din pălărie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ba eu aş vrea din când în când să-mi fie
      cuvântul puf uşor de păpădie
      să mi-l ia vântul pe-aripa-i vie,
      să-l prindă-n panglici la pălărie,
      să îl foşnească şi să îmbie,
      gând să stârnească, surâs să-nvie.

      Vezi tu că ai pornit magie,
      bagheta-ţi cu-ntrebări menită să îmi fie?
      Eu am ales din vorbe nu o mie,
      ci câte-au fost de-ajuns să îţi răspundă ţie
      şi cui îi place-a gândului călătorie.

      Ștergere