luni, 15 octombrie 2012

Timpul iubirii

În prima zi, ochii ţintindu-i spre lumină,
I-a apărut o umbră, o desluşire fină
A unui chip care-a prins glas şi nu-i necunoscut.
E glasul unde e acasă din timpul ce-a trecut.

Copilului i-e drag de braţul ce-l cuprinde.
Iubirea cea mai pură în inimă-i se prinde
Cu toţi cârceii şi i se încâlcesc deplin
Fără să ştie de minciună şi venin.

Nu-i loc de îndoială, nu-i vreme de sfârşit.
Iubirea de copil e semn spre infinit
Fiindcă lui nu i s-a istovit nimic
Din Universul mare şi nici din cel mai mic.

Apoi, ca în poveste, copilul creşte mare:
O Cosânzeană  sau un Făt-Frumos cu visul către zare.
Iubirea izbucneşte din miezul lor cu dor
Curat ca apa limpede din cel mai pur izvor.

E timpul lor să afle că basmul se termină
În multe feluri. Unele au lumină
Şi "Au trăit frumos până la bătrâneţe".
Din altele se află şi altfel de poveţe...

Iubirea are zbor, are şi lacrimi grele,
Amarul din durere şi joc nebun de iele,
Dar toate trec şi-n urmă rămâne o speranţă:
Din pânza de paianjen, cea mai subţire aţă.

Şi nici nu trebuie mai mult, fiindcă iar răsare
La orizont iubirea cu vremea-i schimbătoare.
Apoi din ea cresc ziduri şi se înalţă casă.
Privim zâmbind prin geamuri la dragostea frumoasă

Când braţe de părinţi ajung să ocrotească
Un chip plăpând, un suflet ce trebuie să crească.
Timpul iubirii nu începe, nu se termină şi nici nu se preface.
Iubirea-i împlinită dacă iubeşti în pace.
(2012)

Campania "COPIII FĂRĂ ETICHETE" a celor de la SALVAŢI COPIII urmăreşte conştientizarea violenţei împotriva copiilor din societatea românească, generarea unei schimbări de atitudine faţă de această violenţă, precum şi generarea unei schimbări de paradigmă în educaţia copiilor, prin: înlocuirea practicilor violente cu metode educaţionale pozitive, respectarea copilului în locul umilirii lui, renunţarea la indiferenţă şi acceptare faţă de violenţa împotriva copiilor. Cristian China-Birta, blogger la chinezu.eu, este Ambasadorul Campaniei ”Copiii fără etichete”. El şi-a asumat, împreună cu Blogal Initiative, mobilizarea bloggerilor pentru ca aceştia să combată pe blogurile lor violenţa împotriva copiilor.

Timpul iubirii lor ni-i povestit şi nouă
Cu vorbe proaspete ca boabele de rouă:
psi, almanahe, Scorpio, dordefemeie, Dictatura justiţiei, incognito

10 comentarii :

  1. Iubirea pentru proprii copii este etenă. Nu există un timp al iubirii finit. Ai ales bine tema.

    RăspundețiȘtergere
  2. pfff, nu stiam ca poti iubi si in pace...la mine e mereu cu zvac.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cred că mai mult îmi doresc eu, decât e cu adevărat posibil. dar tare ar fi bine, nu? :)

      Ștergere
  3. Nici eu nu cunosc pacea-n iubire. Niciodată n-am cunoscut-o. Din acest motiv nici n-aş şti să scriu despre ea. Dar recunosc umbra şi mă recunosc în timpul acela al iubirii. În pacea aceea fără de egal, în braţele mamei. Chiar şi-acum o simt la fel, nu s-a schimbat nimic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uite, eu mi-o imaginez cam la fel ca pe umbră. Mi-o imaginez pentru că nici eu n-am ajuns pe acolo. Până la urmă toate războaiele se poartă în numele păcii... :))

      Ștergere
  4. Când braţe de părinţi ajung să ocrotească
    Un chip plăpând, un suflet ce trebuie să crească.
    Timpul iubirii nu începe, nu se termină şi nici nu se preface.
    Iubirea-i mai uşoară dacă iubeşti în pace.

    .. m-ai nimerit azi. Mi-au dat lacrimile..

    RăspundețiȘtergere