Oricât de fără înţeles şi mici,
Cu unghiile roase, cu degete la fel
Sau să ard clipa cu un zbor
Neobservat de nimeni, trecător,
Cu-nchipuite aripi din pretins oţel?
Să strâng odăi, tigăi, perdele,
Să pun parchet în loc de duşumele,
Să-mi pun pereţi în jur, vopsiţi frumos
Sau să adun cuvinte ce spun mult
Şi tot temeiul lor să îl ascult,
Să mă ridice când cobor prea jos?
Să mă închid în închisori de gând,
Să îmi păstrez ascunsul în mine, fremătând,
Şi să nu-l las să se răsfrângă - curcubeu -
Sau să împrăştii altora şi lacrimă, şi vis
Din întâmplarea mea de iad şi paradis
Chiar dacă nu vor înţelege tot ce-s eu?
Eu sunt acum, nu-s doar păreri,
Muşc din prezent ca dintr-un colţ de pâine.
Aveam ceva în minus ieri
Şi nu ştiu sigur de-am să fiu acelaşi eu şi mâine.
(2012)
Acum sunt şi ei, cei înscrişi în tabel la psi.
Tu eşti acum un om frumos
RăspundețiȘtergereCe din cuvânt aduci prinos
Vieţii.
Sigur lasi urme in sufletele celor care te citesc....
RăspundețiȘtergerePoezia e de nota 10, iar ultima strofă de nota 20!
RăspundețiȘtergereFRUMOS FF FRUMOS.
ȘtergereHabar nu am de-oi fi mai mult eu mâine,
RăspundețiȘtergereori, doar scăzând, un eu mai transparent.
Atâta ştiu, că la culcare iau cu mine-o cărămidă.
Când mă trezesc, din ea tot creşte-un zid, deloc discret.
Pfuai..m-ai lasat paf cu ultima strofa! Imi place mult, mult....
RăspundețiȘtergeremută sunt şi eu de azi dimineaţă... aşa că las nişte cuvinte seci, doar să ştii că am fost pe-aici şi că te îmbrăţişez. este, sincer, una dintre cele mai profunde poezii ale tale, carmen.
RăspundețiȘtergereScorpio are dreptate, inspirata ultima strofa.
RăspundețiȘtergeresi mie imi place foarte mult
Nu-mi place tăcândul ăsta.
RăspundețiȘtergereE o linişte neliniştitoare... :(
Bună săptămâna! Îmi pare rău şi-mi cer iertare de întârziere! Vă mulţumesc pentru vorbele calde! :)
RăspundețiȘtergereM-a lovit o astenie de toamnă la degete (probabil şi la cap) şi nu mi s-au mai lipit de taste. Astenia are oarecare legătură cu activităţile de sezon. Promit să revin curând! :)