Dar tălpile desculţe le scaldă în noroi,
Sau raza de lumină a gândului măiastru,
Dar aplecaţi sub foame, sub sete, sub nevoi.
Oamenii pot fi valuri cu creste de poveste,
Dar în povestea veche s-a strecurat şi zmeul.
Sunt pânze de corăbii în vânt, trimise veste
Spre zare. O lovesc şi sfarmă curcubeul.
Oamenii urcă vise pe scară de frânghie,
Dar se înnoadă ori se încâlcesc în ea.
Sunt joc şi înflorire, senină bucurie,
Dar ochiul de furtună e încercare grea.
Dar, spun în paranteză, cu zmeul de hârtie
Aleargă oamenii pe deal, pe vale, pe o idee pură.
Sfoara întinsă zbârnâie în încordare vie
Din ce în ce mai lungă, ca unică măsură.
Dar de la oameni-dar primim urmând semnele lăsate la psi.
frumos, impresionant, sensibil
RăspundețiȘtergeremulţumesc! :">
ȘtergereFoarte reusita poezie, cu talc.
RăspundețiȘtergeremulţumesc, dor! :)
Ștergere"Oamenii pot fi îngeri cu aripi de albastru,
RăspundețiȘtergereDar tălpile desculţe le scaldă în noroi,"
Cat de frumos ai pictat azi, Carmen!
Mulţumesc, Simona! :)
Ștergereimi place. de obicei poezia cu rima are alunecari spre facil si penibil. aici nu e cazul. mai trec.
RăspundețiȘtergereîncerc mereu să pun cuvintele în slujba gândului, să folosesc frumos o limbă română corectă. mă bucur dacă am reuşit. şi îmi face plăcere să ştiu că mai treci.
ȘtergereÎmi place că exprimă idei nu doar imagini frumoase.
RăspundețiȘtergere„ Oamenii pot fi îngeri cu aripi de albastru,
Dar tălpile desculţe le scaldă în noroi”
Câtă dreptate !
Încerc să găsesc ideile şi apoi să pictez. Mulţumesc, Carmen! :)
ȘtergereScara mea de franghie este cam subreda acum si imi este greu sa ma catar din nou. Dar o sa o fac...
RăspundețiȘtergereCăţăratul e important! Scara creşte sub paşi... :)
Ștergerede zmeul de hârtie al iluziei
RăspundețiȘtergeremi-am prins uneori dorinţele
cele roşii,
cele albe,
cele amaranth
pe care le credeam
niciodată stinse,
totdeauna împlinite.
a venit un vânt de toamnă
şi mai caut
încă mai caut
frânghia aceea
promisă.
zmeielor le stă bine cu cerul primăverii
Ștergereori cu aburul verii;
toamnele le suflă prea departe
şi le-ncurcă zborul
şi dansul ferm al funiei.
Zmeul cel rău arde toamna-n pădure
Ștergeresau el le dă pădurilor foc?
Zmeul cu zbor a fost pus pe hârtie să jure
că frânghia-i ţine, întinsă, noroc.
Şi-atunci vântul îi face legea mereu,
dar zmeul... o fi din hârtie, dar totuşi e zmeu!
şi când şi-a scris pe trup jurământul solemn
şi-a înmuiat tocul rupt din cadrul de lemn
nu în cerneală, ci în curcubeu.
De-aceea când nu-i vânt, şmecher, se prinde pe lumină,
şi creşte pe un vrej, cu zbor la rădăcină.
Ce bine că ai revenit zmeule,
RăspundețiȘtergeream şi eu unde să-mi atârn foiţele de celofan colorate!
Le şi văd strălucind în soare,
Ștergeresclipiri, luminări, idee şi culoare!
Bine te-am regăsit! Bine v-am regăsit pe toţi! :)
cum vezi, condeiul tău frumos
Ștergerefu lipsă la apel
şi-un dor
ne prinse el
:)
văd, văd! şi mi s-a făcut cald şi moale, dragilor! :)
Ștergere