luni, 8 octombrie 2012

Oamenii dar...

Oamenii pot fi îngeri cu aripi de albastru,
Dar tălpile desculţe le scaldă în noroi,
Sau raza de lumină a gândului măiastru,
Dar aplecaţi sub foame, sub sete, sub nevoi.

Oamenii pot fi valuri cu creste de poveste,
Dar în povestea veche s-a strecurat şi zmeul.
Sunt pânze de corăbii în vânt, trimise veste
Spre zare. O lovesc şi sfarmă curcubeul.

Oamenii urcă vise pe scară de frânghie,
Dar se înnoadă ori se încâlcesc în ea.
Sunt joc şi înflorire, senină bucurie,
Dar ochiul de furtună e încercare grea.

Dar, spun în paranteză, cu zmeul de hârtie
Aleargă oamenii pe deal, pe vale, pe o idee pură.
Sfoara întinsă zbârnâie în încordare vie
Din ce în ce mai lungă, ca unică măsură.

Dar de la oameni-dar primim urmând semnele lăsate la psi.

19 comentarii :

  1. "Oamenii pot fi îngeri cu aripi de albastru,
    Dar tălpile desculţe le scaldă în noroi,"

    Cat de frumos ai pictat azi, Carmen!

    RăspundețiȘtergere
  2. imi place. de obicei poezia cu rima are alunecari spre facil si penibil. aici nu e cazul. mai trec.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. încerc mereu să pun cuvintele în slujba gândului, să folosesc frumos o limbă română corectă. mă bucur dacă am reuşit. şi îmi face plăcere să ştiu că mai treci.

      Ștergere
  3. Îmi place că exprimă idei nu doar imagini frumoase.
    „ Oamenii pot fi îngeri cu aripi de albastru,
    Dar tălpile desculţe le scaldă în noroi”
    Câtă dreptate !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Încerc să găsesc ideile şi apoi să pictez. Mulţumesc, Carmen! :)

      Ștergere
  4. Scara mea de franghie este cam subreda acum si imi este greu sa ma catar din nou. Dar o sa o fac...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Căţăratul e important! Scara creşte sub paşi... :)

      Ștergere
  5. de zmeul de hârtie al iluziei
    mi-am prins uneori dorinţele
    cele roşii,
    cele albe,
    cele amaranth
    pe care le credeam
    niciodată stinse,
    totdeauna împlinite.
    a venit un vânt de toamnă
    şi mai caut
    încă mai caut
    frânghia aceea
    promisă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. zmeielor le stă bine cu cerul primăverii
      ori cu aburul verii;
      toamnele le suflă prea departe
      şi le-ncurcă zborul
      şi dansul ferm al funiei.

      Ștergere
    2. Zmeul cel rău arde toamna-n pădure
      sau el le dă pădurilor foc?
      Zmeul cu zbor a fost pus pe hârtie să jure
      că frânghia-i ţine, întinsă, noroc.
      Şi-atunci vântul îi face legea mereu,
      dar zmeul... o fi din hârtie, dar totuşi e zmeu!
      şi când şi-a scris pe trup jurământul solemn
      şi-a înmuiat tocul rupt din cadrul de lemn
      nu în cerneală, ci în curcubeu.
      De-aceea când nu-i vânt, şmecher, se prinde pe lumină,
      şi creşte pe un vrej, cu zbor la rădăcină.

      Ștergere
  6. Ce bine că ai revenit zmeule,
    am şi eu unde să-mi atârn foiţele de celofan colorate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Le şi văd strălucind în soare,
      sclipiri, luminări, idee şi culoare!

      Bine te-am regăsit! Bine v-am regăsit pe toţi! :)

      Ștergere
    2. cum vezi, condeiul tău frumos
      fu lipsă la apel
      şi-un dor
      ne prinse el
      :)

      Ștergere
    3. văd, văd! şi mi s-a făcut cald şi moale, dragilor! :)

      Ștergere