Moment de rătăcire

Am crezut simplu că dragostea mi-e dată
Pe-acea întindere de trai real
Că lumea, circulară, se învârte toată
În jurul dorului de ideal.

Apoi, cu ochi uimiţi, am înţeles
Că, şi de paşii ni-s apropiaţi, putem fi singuri,
Că idealul e un dor crăpat prea des,
Ca lutul feţei, mască grea, cu riduri.

Atât de simplu ar fi fost, o singură persoană
Să-mi fi stârnit cuvântul iertător...
Poate a fost numai un fel de toană,
Poate că dorului, de-acum, nu-i mai e dor.
(2012)

Cum au prins trup din gând cuvintele la alţii aflaţi urmând cărarea de la psi.