Mirare

E mereu mirare în vers când se zămisleşte
şi e freamăt în linişte - ţârâitul de greier.
Scara urcă puţin către cer, dar creşte
adânc în pământul din care răsar, în care cutreier.

Fereastra e locul cu vise care aşteaptă
(fereastra tăiată în zare, vopsită cu rubin).
Nu urcă pe scară, nici nu coboară vreo treaptă.
şi se măsoară în timp, în dor, în aripă şi în suspin.

Ieri mi-a fost mugur, azi sunt o idee mai mult.
Mâine voi fi încă, voi fi, poate, tumult.
Pe urmă o clipă va lipsi dintr-o toamnă, târziu...
Rămâne mirarea cu care-am pornit... un vers viu.
(2012)

psi dialog