sâmbătă, 28 aprilie 2012

Două tablouri

De dimineaţă o ceaţă lăptoasă se rostogolea vălătuci,
N-ai fi crezut că putea să mai fie senin de atunci,
Dar uite că s-a întâmplat minunea şi ceaţa s-a făcut nor
De vată curată, uşoară şi moale, cusută cu zbor,
Iar norul alene acum se plimbă pe sus, prin senin,
Îmbătat cu lumină mai tare decât ar fi fost de la vin.

Prin goluri se cern fire lungi de lucire ţesută,
Întinse spre vale, spre deal. Admiraţie mută
Când natura pictează ce mintea nu poate să creadă.
Când pe ochi, de cât au privit, îi doare să vadă
Aştern pe hârtie şi vorbele mi-s seci şi puţine,
Aş vrea să le pun să picteze cu tuşe gingaşe şi fine.

Tot nor era şi acela, în urmă cu câteva zile,
Negru ca smoala, vopsind în culorea lui file
De timp şi căscând guri imense, deschise de spaimă,
Pâlnii prin care se scurge potop, se scurge şi teamă,
Se aprinde prin ele fulger cu flama albastră şi rece
Şi tunet izbeşte în munte şi zgâlţie valea când trece.

În două tablouri, un loc e scăldat în lumină
Natura cu drag îl cuprinde în pacea-i senină;
Întunericul cade, îneacă cu nor cenuşiu într-un ton
Şi spală păcate cu ploi hohotind monoton;
E o vale a aceluiaşi suflet în două tablouri,
Sunt feţele vremii ce-şi lasă nestinse ecouri.
(2012)

Psi ne-a dăruit o duzină tocmai potrivită pentru pictură.

12 comentarii :

  1. valea aceluiaşi suflet prins în lumină şi umbră, în bine şi rău...
    mult, îmi place mult cum mă porţi în fiecare sâmbătă printr-o poveste în vers.
    mulţumesc, carmen!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cuvintele tale-s vinovate de ispită
      şi ele leagă fără să m-aştept, într-o clipită,
      povestea, versul, rima şi ideea.
      Vezi tu, eu mulţumesc, de-aceea!

      Ștergere
  2. Ştii ce, dacă norul ar şi bea câte-o cană cu vin
    Când să se-aştearnă în gri, s-ar aşterne, de fapt, în senin!
    Căci îmbătat deja de lumină, ar fi precaut
    Şi-n loc de două tablouri,ar vedea unul singur,
    faţetă-n festin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca şi oamenii, norii, atunci când se îmbată,
      Pot fi blânzi şi pufoşi, rupţi molatic din vată
      Sau mânioşi pe destin şi negri de furie...
      Mă tem să-i îmbăt ca să văd ce-o să fie!

      Ștergere
  3. poezii de pus la suflet...multumesc, Carmen, pentru zambete...frumos si mestesugit imbini tu duzina aici..:))

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoasa pictura Carmen... "E o vale a aceluiaşi suflet în două tablouri..."

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu zic ca v-ati vorbit ca sa comentati in versuri... :))
    Credeam ca azi doar asa se comenteaza...si era sa fug...nesimtindu-ma vrednica.
    Mi-a placut mult o "imagine":
    "Pâlnii prin care se scurge potop, se scurge şi teamă"
    O noapte plina de poezie! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Simona, elly, vă mulţumesc! Numai bucurii! :)

    RăspundețiȘtergere