miercuri, 25 aprilie 2012

Construiesc fericirea

Îmi construiesc singură fericirea,
Un turn din cărămizi alese atent,
Îmi strunesc zi de zi voinţa şi firea
Ca să le aşez potrivit, competent.

Mai primesc uneori şi cărămizi cadou,
Le preţuiesc mai mult şi le pun la vedere,
Pe unde turnul străluceşte mai nou
Sau la temelie, când mi se pare că nu-s efemere.

Şi dăruiesc la rându-mi, din suflet desprinse,
Cărămizi celor ce-mi sunt de suflet aproape,
Sper să le fie de folos, că-s umplute cu vise
Ivite tăcut, strecurate-ntre pleoape.

Dar i-aş îndemna să nu mai aştepte
Să construiesc pentru ei încă un turn,
Pot clădi singură doar câteva trepte,
Restul e-al lor, ei ştiu să-l facă mai bun.

Iar mie să nu-mi caute, să nu-mi găsească vină,
Să nu mă lege lângă truda lor,
Pentru că-i greu să fiu peste visele mele stăpână
Şi să-mi termin fericirea-nainte să mor.
(2012)

A fost gues-post pe Cel mai minunat blog stăpânit de Drd Emil Călinescu. Mulţumiri pentru invitaţie!

2 comentarii :

  1. Chestia faină când dăruieşti o cărămidă este că răsare alta în locul ei... sunt guvernate de alte legi decât ale fizicii cărămizile astea. :)

    "If you have an apple and I have an apple and we exchange these apples then you and I will still each have one apple. But if you have an idea and I have an idea and we exchange these ideas, then each of us will have two ideas." - George Bernard Shaw

    RăspundețiȘtergere