Nu-i niciun loc unde să fii stăpân
Chiar dacă recunoşti că eşti bătrân,
Când drumul îţi e scurt şi pasul doare,
Când inima pulsează mai şovăitoare,
Când sufli greu şi nu mai ai putere
Şi-ţi tremură în mână halba grea de bere.
N-ai fi crezut acum cincizeci de ani
Că ai să-ţi pierzi şi cei din urmă bani
Pe-o sorbitură rece şi amară, că-nainte
Vândut-ai tot ce-aveai şi, fără minte,
Ţi-ai lepădat şi slujba, şi femeia, şi copiii
Şi ai uitat de tine în ghearele beţiei.
Şi legănat în fum de mahmureală,
Cu capul aplecat până în poală
Fiindcă nu puteai să îl ridici pe umeri
De-atâtea ori c-ai şi uitat să numeri,
Ai blestemat şi te-ai jurat că n-ai să bei…
Şi-a doua zi nu mai ştiai ce vrei,
Căci te ardea din nou aceeaşi sete
Şi nu se potolea decât când bete
Privirile ţi se-aprindeau sticloase,
Şi pardoselile păreau alunecoase,
Vorbele ţi se încâlceau pe buze,
Iar gândurile îţi erau confuze.
Zbârcit şi stacojiu la faţă,
Uscat la trup ca foamea dimineaţă,
Cu nasul vânăt şi cu ochii tulburi,
Cu mâinile chircite şi fără să te bucuri
Te-ai scurs în băutură cât ea s-a scurs în tine
Şi viaţa ţi-a fost lipsă şi vrerile puţine.
Nici astăzi nu ţi-e mintea mai clară, ci-i tocită
Şi zace fără rost şi îndobitocită.
În iarnă ai lăsat vreo două degete în ger
Fiindc-ai adormit în şanţ, stingher
Şi n-ai mai apucat să-ţi cauţi adăpost
Pe unde nu te ştie nimeni că încă nu ai fost.
Toată averea ta o porţi pe tine
Şi ai într-o sacoşă nişte bucăţi de pâine,
Te-ai îmbătat şi ţi-au furat ciubotele şi şapca
Prieteni de pahar ce ştiu să ia cu japca,
Că-s tot la fel cu tine, fără căpătâi,
Cizmele-s ale celui ce se trezeşte-ntâi.
E bine că nu mai ai nici urmă de raţiune
Sau, dacă îţi sclipeşte vreun gând, printr-o minune,
Îl amorţeşti rapid ca să nu trebuiască
Să te priveşti în ochi. Neliniştea-i firească,
La fel şi spaima în faţa a ce ai devenit
Nimicul putred, descompus, fetid.
Îţi tremură în mână halba grea de bere,
Când sufli greu şi nu mai ai putere,
Când inima pulsează mai şovăitoare,
Când drumul îţi e scurt şi pasul doare,
Chiar dacă recunoşti că eşti bătrân
Nu-i niciun loc unde să fii stăpân.
(2012)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
va stimez:)
RăspundețiȘtergereMă încurajează aşa o reacţie... mulţumesc!:D
RăspundețiȘtergere