De atunci n-a mai rostit o vorbă,
Nici mulţumesc şi nici noapte bună,
Iar în ochi n-are decât mătrăgună.
Are să-i plătească cu vârf şi îndesat
Că a îndrăznit şi s-a emancipat,
Că nu vine cu el în grădină la sapă
Şi are serviciu şi nu-i cere nici apă.
Când i-a cerut odată ceva n-a vrut să-i dea,
I-a spus că nu se pricepe când a vrut să facă ea,
A tot amânat-o, iar ea n-a mai avut răbdare
Şi nu-i mai suflă în ciorbă... auzi, ce oroare!
Acum aşteaptă să se dea pe brazdă odată,
Să vadă şi ea că nu are să poată
Să se descurce singură, să vină să ceară,
Dar aşteptarea-i mai lungă de-o seară.
Iar ciorba care era înainte
Cu aburi deasupra, deci mult prea fierbinte,
Acum şade în frigider aproape îngheţată.
Parcă tot era mai bine odată!
(2012)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu