luni, 14 octombrie 2013

Toamna din noi

Toamna din noi e-un fel de rugină,
melancolie, frison, palidă vină,
flacără rece, tăcere, căderea cea mută
ori şoapta ce vocea nu vrea s-o ascută,
risipire în lacrimi de frunze ce dor,
întindere vastă de umbră de nor.

Cu foşnete mici şi fără ecou
sub paşi pierduţi printre pietre din nou,
sfărâmând fără milă şi fără regret
zidirea luminii spulberată concret,
toamna din noi e-o pedeapsă târzie
când uitarea se-ntinde promiţând veşnicie.

Toamna din noi cu iubirea bătrână
uitând, sclerozată, strânsul fraged de mână,
o vreau dispărută! După ea-i numai iarnă...
N-am scos fularul şi haina de blană
din maldărul vieţii. Încă nu le-am găsit.
Toamna din noi încă nu a venit.
(2013)

Toamne mai sunt şi prin alţii se scriu
frunze curgând, lăsând ramul pustiu,
dar făcând mai bogat pledul gros de cuvânt
ce se-aşterne-n tabel, gând frumos după gând.

23 de comentarii :

  1. Aveam de gand sa iti spun ca doar afara este toamna deocamdata, apoi am ajuns la final de poezie si am inteles ca nici tu nu consideri ca ne-a intrat toamna cea rea in suflete. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar daca toamna acum pare trista
    Chiar daca iarna ne baga cu nasu-n batista
    Dupa ce trec, primavara revine
    Ne umple iar sufletul cu bucurii senine...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă şi-n noi s-ar putea tinereţea
      să vină din nou, arborând frumuseţea,
      cu-aceleaşi simţiri, dar mai înţeleaptă,
      atunci toamna-n noi mi-ar părea că-i mai dreaptă.

      Dar cum toamna-i semn că-i sfârşitul apreoape
      strecor nevăzut apa mării prin pleoape
      şi-apoi iar surâd şi îmi spun că-i tot bine
      că rodul meu dulce creşte viu lângă mine.

      Ștergere
  3. Mi-as dori sa fiu intr-o nesfarsita primavara. Toamna ma ucide.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie toamna de afară îmi place. E anotimpul meu preferat. Cu cea dinăuntru, însă, n-am făcut pace... încă. :)

      Ștergere
  4. "Toamna din noi încă nu a venit."
    S-o ţinem cât mai mult la distanţă! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O ţinem, cât timp avem soarele (sau cum s-o fi chemând pe planetele pe care te învârţi tu) în gând. :)

      Ștergere
  5. La mine nu-i toamnă slută şi rea
    Nu cred in copaci fara frunze in toamna mea
    Cred in rodul bogat şi gutui aromate
    In must şi magiun şi in prune coapte
    Cred in focul din sobă fără grija facturii
    Şi in toamna senină dinaintea furtunii
    Cred in toamne ce seamănă a primăveri nesfârşite
    Le prefer inzecit unor ierni troienite.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi mie-n ferestre toamna-mi pictează
      covoare de aur şi flăcări pe zări
      o frunză rămâne pe creangă, vitează,
      iar altele află cu curaj depărtări.

      Se-aştern peste humă, se topesc în nimic,
      printre ele şi fructul neştiut putrezeşte,
      rămâne doar miezul, un sâmbure mic,
      din care renaşte iar frunză, fireşte.

      Toamna aceasta-i misterul din viaţă,
      dar toamna din noi mă umple de ceaţă.

      Ștergere
  6. Tine-ti toamna poamele
    Nu le vreau, le simt cam crude.
    Vreau sa stau inca in vara
    Ploaia ta sa nu ma ude
    Ca de vii iarna-ti urmeaza
    Si nu vreau focu-mi sa stinga
    Sunt din cei care viseaza
    Neau sa nu ii atinga.
    Nici in par nici in galosi
    Nici pe fata nici in viata
    Vreau sa fim cu toti frumosi
    si cu soarele pe fata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Suntem toţi frumoşi, senini
      cât purtăm în gând iubire
      Ştiu că-n tine cresc lumini
      desfăcute-n mii de fire,
      că ai adunat din vară
      nestemate de la toţi
      şi le treci strânse pe sfoară
      de-amintire peste porţi.
      Ni le dărui câte una
      şlefuite cu mult har
      şi cu soarele şi luna:
      destin prins în chihlimbar.

      Ștergere
  7. De-ar fi numai toamnele rugina din noi...Dar nu-s! :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Toamnele-s rugina din pozele noastre. Rugina din noi... O frecăm cu Deruginol, mai ungem pe ici, pe colo cu vaselină şi întindem pelteaua cât ţine. Şi dacă nu uităm să râdem şi, mai ales, dacă nu uităm e bine...

      Ștergere
  8. toamna mea e o gutuie. şi chiar dacă tace uneori, chiar dacă plânge şi e brumată... luminează ferestre de suflet.
    şi a ta, carmen, şi a ta...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. toamna mea e un ciorchine
      aromat, nu prea frumos.
      nu-l găseşte chiar oricine,
      nu-l ridică de pe jos.
      când îi sparg boaba în gură
      în dulceaţa lui zemoasă
      caldul soarelui se-ndură
      de amiaza-mi friguroasă.

      Ștergere
  9. Privesc culoarea de-afară și visez la vară... poate așa vine mai repede :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fiinţă solară şi soră cu focul,
      nisipul îţi joacă strălucind sub picioare,
      îţi cântă din mare rătăcitul, ghiocul,
      noroc să-ţi aducă anotimpul... oricare!

      Ștergere
  10. ce frumos ai spus "toamna din noi inca nu a venit". Asa sa ramana.

    RăspundețiȘtergere
  11. Poate că toamna din noi e frumoasă
    Dacă e caldă şi încă senină
    Şi dacă roadele-s culese, în casă,
    Pentru-orice iarnă ar vrea să mai vină.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mângâiere mi-e rodul şi-mi aduce speranţă,
      prin el viitorul parcă nu-i numai ceaţă,
      ci are un rost şi tot zbuciumul meu
      nu-i chiar degeaba şi de-aceea nu-i greu.

      Ștergere