Lumea-i mai săracă

Lumea-i mai săracă azi cu un hohot de râs,
cuvintele s-au stins, a mai murit un vis
şi-a luat cu el un om. Eu i-am ştiut surâsul,
umorul neştirbit ce-i colora tot scrisul.

Ne-am întâlnit, pribegi pe drumuri virtuale,
şi am schimbat cuvinte ca să legăm o cale
între un gând şi altul, noi cei fără de chip.
Nu m-am gândit vreodată că n-ar fi destul timp.

Dar e destul vreodată? Nu-i nici pentru surâs,
când lacrimi îmi inundă un hohot vechi de râs.
Şi-s lacrimi de tristeţe, nu cum a tot făcut:
de lacrimi de râs bun ochii mi i-a umplut.

Astăzi unui pescar cu undiţa-n cuvinte
şi cu sclipiri de gând, cu veselia-n minte
aş vrea să-i râd plecarea, poate că i-ar plăcea,
dar nu ştiu să sting focul aprins, tristeţea mea...

Un fir întins s-a prins de tot în amintire.
Am să-l păstrez acolo cât mi-o mai fi trăire
în literele vii pe taste înşirate.
Tu, Coane Virusache, să râzi la fel de toate!
(2013)

Ne adunăm în zi de duzină, cu gânduri şi amintiri, în tabelul deschis de psi pentru Conu' Virusache: Scorpio, Sonia, Georgiana, Vero, SimonaR, Ioana, vavaly, Cita, Alma Nahe, Dagatha, anacondele, Flavius, Adriana.