Banal

Am deschis catalogul electronic:
două săptămâni de absenţă
vag motivate de hard-disk-ul stricat.
Reparaţia a durat câteva zile. Retoric
m-am întrebat:
O fi nevoie de penitenţă
pentru lipsa-mi din mediul virtual
şi înecul în searbăd şi banal?
N-a fost un abandon intenţionat.
Întâmplările s-au succedat
nu chiar ameţitor, cum mi-ar fi plăcut să spun.
Pentru adevăr am renunţat
la figura de stil şi mă exprim abreviat.
Am căutat eu o bulă de săpun
cu care să fug de dosare
chinuitoare,
plictisitoare,
cu înţeles abscons prin aglomerare.
Cum toate-s trecătoare,
cum anii m-au înzestrat cu răbdare,
am depăşit momentul aberant
cu o piruetă distribuită elegant
pe un singur picior.
Sigur că mi se făcuse dor
de nişte rime pe un ritm abundent,
înşiruite pe verticală, logic şi decent,

dar necazul, când se abate,
ca să nu moară de plictiseală,
îşi ia tovarăs şi a dat peste mine şi-o boală
de sezon dăruită cu toate
cele cuvenite: febră, tuse, dureri de oase,
strănuturi tumultuoase
şi, colac peste pupăză, şi-o ablaţie
de imaginaţie.
Hapuri încă n-au reuşit să-mi scoată complet
răul absorbit în plămânii neîncăpători
(senzaţie încercată de câte ori
respir) şi de aceea mă răsfăţ în abur de ceai desuet,
de tei, scorţişoară, măr, cuişoare,
hibiscus - aromă uimitoare,
suavă desfătare:
jumătatea plină a paharului, totuşi neîndestulătoare.

Fiindcă nu s-a dat vreo abrogaţie
la legea toamnei şi n-am avut recreaţie
(desigur că nu se putea,
când şi creaţia lipsea)
m-am opintit ieri şi cu nişte opintici
mici,
dar mulţi şi grăbiţi să intre în hibernare
prin conservare.
Aşa că astăzi aberez ab-uri în d'uzină
fără să-mi asum vreo vină
că rima-i săracă şi metafora absentă.
Voi rămâne repetentă
pentru duzina următoare.
Nu e nicio supărare
fiindcă decernarea titlului de absolvent
nu-i un eveniment
iminent.
Mai mult, mai frumos şi mai bine
au scris cei care-s alături de mine
în tabelul iubitorilor de cuvinte -
despăturite altfel în fiecare minte.
(2013)