luni, 28 octombrie 2013

Suflet de frunză

O frunză căzută în vânt, în uitare
(plecarea din ram oare cum doare?)
mai zboară o clipă, mai pluteşte puţin,
apoi obosită pe pământul străin
îşi lasă trupul să doarmă, să uite.
Un pas neglijent o sfărâmă în sute.

Un suflet de om căzut în durere
se sfârâmă la fel, uită să spere,
i se pare pustiu unde era ieri trăire,
nu mai ştie de zâmbet, ştie doar să respire
sau suflă tăcut din vechi obicei.
Pe alături trec alţii... Mai străini par şi ei
cum străin e şi sufletul de cum se ştia,
trecător printr-o vreme străină şi ea.

Dar când frunza se frânge e pentru mereu.
Unui suflet sfărmat îi e încă mai greu...
Numai că ştiu (fiindcă am fost
în locul acela ce n-are vreun rost)
că un suflet se leagă la loc întârit
cu oţelul din semnele ce s-au tipărit
pe unde s-a frânt, pe unde rănit
i s-a scurs de trăire miezul viu infinit.
Infinit e secretul, locul pe unde
un zâmbet rămas într-un colţ se ascunde
şi până la urmă răzbate în sus,
în timp ce mirarea e mare nespus
că după durerea atât de adâncă
tăria din el e-aproape de stâncă.
(2013)

psi-dialog

13 comentarii :

  1. durerea te intareste pentru a renaste precum frunzele toamnei in vesela primavara. suava poezie :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cred că durerea are mai mult de-a face cu rădăcinile decât cu frunzele, rădăcinile care trec iarna, cât o fi de lungă. primăvara de după e timidă, neîncrezătoare, înfrunzeşte mai greu, dar înfrunzeşte, iar când ajunge la flori, e toată numai zâmbet. asta după ce se oţelesc rădăcinile...
      mulţumesc mult! :)

      Ștergere
    2. .radacinile draga Carmen sint o alta dimensiune. Ele nu se pot bucura de zumzetul de albine, de mingiierea soarelui, de primavara plina de flori si fructe,de verdele intens si de ploile stoarse de norii pribegi, de toamna cu amurguri pline de melancolie..Ele stau si-asculta si beau nesatioase din seva pamintului ..

      Ștergere
  2. ...toamna asta mi-a adus dureri nebănuite. Dar mă gândesc ca tine, că poate după ce trece ...voi fi precum stanca. Sper.

    RăspundețiȘtergere
  3. "TU FRUNZA MEA ALBASTRA" :)
    Faine trimiteri poetice!

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi e in suflet tot ce-ai scris
    Si potrivind in... poezele
    M-ai aruncat din propriu-ti vis
    In toamnele durerilor mele

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vis şi dureri amestecând,
      înfiripându-ne ne-am ridicat...
      Să-ţi fie doar senin în gând,
      dureri să treacă-n altădat'!

      Ștergere
  5. nu ţi-am răspuns nici la mine. dar motivul este unul singur: sunt copleşită de darul tău.
    şi mulţumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu-i nevoie de răspunsuri ca să te simt aproape. eu mulţumesc! :)

      Ștergere
    2. Iubitea mea, in prag de iarna
      Cind tu-ti dezbraci frumoasa haina
      Cu un nesat si aer de doamna
      De fapt tu esti o simpla toamna...
      Ce obosita vrea sa doarma...
      Si framata in vint cu frunze
      Pe cind tu imi soptesti pe buze
      Ca esti a mea acum si-n veci
      Si niciodata n-ai sa pleci...

      Ștergere
    3. Eu nu-s a nimănui,
      doar haina-mi de cuvânt
      o las oricui
      o strânge dinspre vânt...

      Ștergere