miercuri, 4 septembrie 2013

Gând

Vouă vă vine a toamnă,
mie îmi vine să plec.
Poate că-i numai o toană,
poate că numai încerc.

Vouă vă vine a vânt,
mie îmi vine a soare.
Poate că-i doar un avânt,
pasăre iar călătoare.

Vouă vă vine a ceaţă,
mie îmi vine să cânt.
Poate a dimineaţă,
poate un singur cuvânt.

Vouă vă vine a nor,
mie îmi vine să plâng.
Poate că încă mi-e dor,
poate că lacrimi mă frâng.

Vouă vă vine a ploaie,
mie îmi vine să râd.
Poate că râsul înmoaie
piatra căzută în gând.

Vouă vă vine-a tristeţe,
mie cândva mi-a trecut.
Poate acum dintre feţe
o port doar pe-aceea de lut.
(2013)

8 comentarii :

  1. Mie îmi vine a tăcere
    S-o port pe buze, pe faţă
    Că poate aşa mai pot piere
    Niscai tristeţi ce m-apasă.

    Mie îmi vine a lacrimi
    Să şterg acuma din barbă
    Şi chiar nu ţine de vremuri
    Sau zile făr' de podoabă,

    Şi orice mi-ar fi de acuma
    Aş vrea să învăţ doar uitarea
    De-o vară spre toamnă atâta
    Să simt...altcumva alinarea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. S-o simţi şi să-ţi vină a bine,
      uitarea s-ascundă ce-i rău,
      tristeţi ducă-se de la tine,
      răsară-ţi surăsul din nou! :)

      Ștergere
  2. Vouă vă vine a frunză,
    Să plutiţi pe trotuare,
    Printre năluci adormite,
    Pe sub tălpi călătoare!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mie imi vine-a zdrobire,
    in talpi e grea nepasare,
    frunza e doar risipire,
    poate ca-i semn de uitare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-e toamna mai calda,
    sfarsitu' de vara,
    mai picura-n mine;
    mereu mai bogata,
    mereu mai frumoasa
    cu inca o toamna . :)

    Te imbratisez !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Când toamna înfloreşte brânduşe-n otavă
      ea-i cea ce fură frumuseţe în plus,
      pentru încă un an cumpără ieftin zăbavă
      de la vara cea caldă care totuşi s-a dus.

      Şi eu, Brânduşa! :)

      Ștergere
  5. Mie îmi vine a vouă,
    dar mă lovesc ca de mine,
    astăzi ochii mei rouă,
    vouă vi-e floare-n retine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Când îţi vine a noi
      tare-aş vrea ca cea oarbă
      lovitură să piară
      şi în suflete moi
      roua ta să se soarbă.
      Stânjenei să apară
      în privire-nfloriţi,
      anacronici în toamnă,
      şi nepotriviţi
      în durere, căci, Doamnă,
      mâine vei râde mai tristă
      şi poimâine deplin
      şi-ai să uiţi de batistă
      puţin câte puţin câte puţin.

      Ștergere