duminică, 1 septembrie 2013

Plan secund

(Prim) plan secund - duzina de cuvinte

Acolo îmi place să stau în tablou,
puţin mai departe, în planul secund,
nu vreau strălucire, dar nici să m-ascund.
Las în prim plan locul altui erou.

Din locul meu strâmt dintr-un colţ, lângă ramă
priveliştea-i largă şi cuprinde tot restul:
lumina şi umbra, apusul şi estul,
pământul şi-naltul le văd fără teamă.

Dacă vii lângă mine şi-mi stai cât de-aproape
îngăduie rama şi suflarea-mi firavă
şi dacă-ţi arunci privirea cea gravă
încotro strecurat-am lumina prin pleoape

n-ai să vezi tot ce-mi răsare în faţă,
căci ochiul tău gândului tău e supus,
iar gândului meu nu-i stă bine răpus
de ce altă frunte-nţelege din viaţă.

Mai că mi-aş cere iertare că lumea,
aşa cum o ştiu, e mai largă pe-alocuri,
că unde tu crezi că-i înalt eu port tocuri,
iar când merg desculţă mi-e talpa prea grea

peste iarba pe care nici n-o vezi, nici n-o simţi.
Că dragă mi-e iarba, cea călcată-n picioare,
că-n ea-mi ies strămoşii să şadă la soare
în timp ce ai tăi stau în cer printre sfinţi.

M-oi face-ntr-o zi şi eu iarbă de coasă,
ai să mă cauţi într-un plan spiritual,
eu am să dorm, înflorită banal
jumătate de vară, ca un pled de mătasă.

M-oi aşterne covor pentru paşii oricui
dar va fi doar o pură-ntâmplare,
căci ce iarbă ar fi aceea ce are
înţelegerea faptului că există ori nu-i?

Sensul în iarbă e urcuşul spre soare,
din sămânţă, pământ, lumină şi apă,
şi din aer subţire, altă viaţă să-nceapă
şi apoi să se facă iar sămânţă din floare.

Dacă-n vieţi diferite, fir cu fir aruncat,
voi trăi în fărâme, atunci mi se pare
că pământul e lumea cea largă şi mare,
iar cerul tău veşnic e-aşa limitat!

Dacă vrei să mă ştii şi acum, şi mereu
regăseşte-amintirea unui dor de cuvânt!
Dorul scade şi trece, se subţie, plăpând,
dar cuvântul sunt eu şi-i în el gândul meu.

Nu-i o dogmă, ci-i numai o simplă părere,
aşa cum părere ne facem cu toţii,
cât ne vor ţine în minte nepoţii;
apoi nu-i nimic, nici măcar o durere.

La urmă aş vrea să te rog să-mi îngădui
că altfel mi-e lumea decât lumea ce-o ştii,
că de-mi întâlneşti azi cuvintele vii
şi nu-s şi-ale tale, să nu îţi impui

în locul meu strâmt din colţ, lângă ramă
unde nu-mi trebuie rol de erou,
gândul tău altfel fiindcă-n tablou
e loc pentru toţi, să n-ai nicio teamă!


Plan secund - secundă alegere

Nu mi-au ieşit întâmplările toate
aşa cum mi-erau, minunate,
visele moi ca norii de vată
din vremea cea limpede şi nevinovată.

Unele au rămas în amintire:
o dorinţă vagă, o neîmplinire,
altele au crescut mai înalte
decât am crezut că se poate.

De aceea la o bucată de viaţă
într-o deşteptare, a doua dimineaţă,
am tras cu cărbune linie de bilanţ.
Am mai smuncit o dată de lanţ

ori de ce mă ţinea legată
şi chiar dacă nu m-am desfăcut toată
dintre frânghii şi alte prinsori
am inventat altfel de miez după zori.

Am desenat planul secund,
am aflat cărări care nu mă ascund,
am mai făcut un vis sau două să zboare,
m-am urcat pe ele, pasăre călătoare.

Când mi-o fi zborul simplu şi lin
am să-l întind pe-aripi încă puţin.
Din furtună am să rup cărbune
şi-am să pictez timpuri mai bune.
(2013)

Mă bucur să vă reîntâlnesc şi să mă alătur vouă în tabelul psi-lunelilor.

8 comentarii :

  1. citind de colţul tău de ramă
    mi-am amintit că mi-a fost dor
    prin versul lin să mai cobor
    şi să te regăsesc în toamnă

    citind mă ştiu ca barca-n port
    şi mi-s cuvintele aproape
    metafora-ţi ce stă s-adape
    un mâţ micuţ şi... călător.

    bine ai revenit carmen. recunosc: mi-a fost parcă mai dor de tine acum ca în alte dăţi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. culoarea toamnei pe obraz
      cu vorba-ţi bună mi-ai aprins,
      iar bucuria mea de azi,
      să te găsesc stând pe pervaz
      cu drag în suflet mi s-a prins.

      Ștergere
  2. Nu ştiu pe unde ţi-au fost paşii
    În lumea ta palpabilă, pe drum,
    Dar ştiu c-aici îţi simt înaintaşii
    În versuri dragi ce doruri multe-mi spun.
    Şi de citesc sărind peste cuvinte
    Îmi fac alt timp anume să adun
    Un stoc anume, şi puţin cuminte
    Să nu rămână o vorbă în plan secund....
    pe viitor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Paşii mi-au fost pe-acolo unde
      înaintaşii mi s-au adunat
      să facă mult mai mic, un sat,
      de cruci, de amintiri, de amănunte...

      Am înnodat şi altă dată
      cuvinte despre cei ce-au stat
      peste pământul blând pe care am călcat
      şi vorbele n-au fost vreodată

      decât firave umbre în planul depărtat.

      Ștergere
  3. Sunt şi nu sunt al ăstei lumi elan,
    sunt începutul şi sârşitul unui plan.
    Sunt miezul moale,
    dulce, acru, -n sare,
    un os de ros(t) îmi sunt cuvintele
    ce-mi vin din cute-zare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Fără de cute coasa n-ar tăia
    şi iarba nu şi-ar împlini menirea,
    fără de zare ochii n-ar vedea
    de unde să aştepte fericirea.
    Fără cuvânt am fi neînţeleşi;
    nici cu cuvânt nu prea ne înţelegem
    nici între noi, nici singuri. De îndeşi
    cuvintele-mpreună şi cutezi
    eşti şi nu eşti, rămâi sau redevii,
    trăieşti cu rost şi când rosteşti visezi
    şi le-mpleteşti pe toate... Ca să fii.

    RăspundețiȘtergere