Am câştigat prieteni cu o vorbă (dulce sau amară),
pe unii i-am păstrat cu o mână (întinsă să dea sau să ceară),
pe alţii i-am pierdut cu o uitare.
Totul se drămuieşte pe cântare:
vorba, mâna, uitarea,
însingurarea.
Greşeala nu-i o excepţie. Se măsoară.
Atârnă greu pe fiecare răsărit,
pe aripi, pe bătrâneţe... piatră de moară.
E-un joc de logică. Am ghicit!
Îi deduc regulile din mers, din schimbare,
până când logica devine o plimbare
printr-un popor de amintiri: am iubit,
am sperat, am făcut ce-am făcut, am trăit.
Încă nu-i gata jocul.
Regula cea mai de preţ e norocul.
(2013)
Duzină de vacanţă, întârziată doar la publicare. Prietenii din club n-au întârziat şi s-au întâlnit ca de obicei în tabel la gazda noastră de fiecare săptămână, psi.
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu