mie îmi vine să plec.
Poate că-i numai o toană,
poate că numai încerc.
Vouă vă vine a vânt,
mie îmi vine a soare.
Poate că-i doar un avânt,
pasăre iar călătoare.
Vouă vă vine a ceaţă,
mie îmi vine să cânt.
Poate a dimineaţă,
poate un singur cuvânt.
Vouă vă vine a nor,
mie îmi vine să plâng.
Poate că încă mi-e dor,
poate că lacrimi mă frâng.
Vouă vă vine a ploaie,
mie îmi vine să râd.
Poate că râsul înmoaie
piatra căzută în gând.
Vouă vă vine-a tristeţe,
mie cândva mi-a trecut.
Poate acum dintre feţe
o port doar pe-aceea de lut.
(2013)
Mie îmi vine a tăcere
RăspundețiȘtergereS-o port pe buze, pe faţă
Că poate aşa mai pot piere
Niscai tristeţi ce m-apasă.
Mie îmi vine a lacrimi
Să şterg acuma din barbă
Şi chiar nu ţine de vremuri
Sau zile făr' de podoabă,
Şi orice mi-ar fi de acuma
Aş vrea să învăţ doar uitarea
De-o vară spre toamnă atâta
Să simt...altcumva alinarea.
S-o simţi şi să-ţi vină a bine,
Ștergereuitarea s-ascundă ce-i rău,
tristeţi ducă-se de la tine,
răsară-ţi surăsul din nou! :)
Vouă vă vine a frunză,
RăspundețiȘtergereSă plutiţi pe trotuare,
Printre năluci adormite,
Pe sub tălpi călătoare!
Mie imi vine-a zdrobire,
RăspundețiȘtergerein talpi e grea nepasare,
frunza e doar risipire,
poate ca-i semn de uitare.
Mi-e toamna mai calda,
RăspundețiȘtergeresfarsitu' de vara,
mai picura-n mine;
mereu mai bogata,
mereu mai frumoasa
cu inca o toamna . :)
Te imbratisez !
Când toamna înfloreşte brânduşe-n otavă
Ștergereea-i cea ce fură frumuseţe în plus,
pentru încă un an cumpără ieftin zăbavă
de la vara cea caldă care totuşi s-a dus.
Şi eu, Brânduşa! :)
Mie îmi vine a vouă,
RăspundețiȘtergeredar mă lovesc ca de mine,
astăzi ochii mei rouă,
vouă vi-e floare-n retine.
Când îţi vine a noi
Ștergeretare-aş vrea ca cea oarbă
lovitură să piară
şi în suflete moi
roua ta să se soarbă.
Stânjenei să apară
în privire-nfloriţi,
anacronici în toamnă,
şi nepotriviţi
în durere, căci, Doamnă,
mâine vei râde mai tristă
şi poimâine deplin
şi-ai să uiţi de batistă
puţin câte puţin câte puţin.