sâmbătă, 21 septembrie 2013

Între tăceri, nomadă

Umbla printre tăceri, nomadă,
le număra şi le punea la suflet,
le încuia-năuntru ca-ntr-un sipet,
ca pân'la fund, între comori, să cadă.

Purtând atâta greutate în tăcere,
cuvintele-i treceau din ce în ce mai greu de vamă.
De peste graniţe alte tăceri o cheamă,
dar nu răspunde, poate că de teamă
sau poate crede că-i chemarea doar părere.

Din şapte zări s-au adunat ca vântul
acele nouă muze tinere în gând,
dansând, vorbind, cântând, râzând şi insuflând
un dor de înţeles şi-mpărtăşit cuvântul.

Nu-i ireal tabloul şi nu i se năzare.
Darul lor blând şi necondiţionat
în panglici ţine-ascuns şi trainic înnodat
un ac ce trage-n urmă fâşii de nor şi soare.

Când se ating puţin de lutul firii
cu ploi şi cu lumină fecundează gândul.
Din el erup scântei vulcanul aprinzându-l
în inimă, în sipetul trăirii.

Chiar miniatural ca să-i încapă-n mână,
aceea hărăzită, din care pleacă pod,
cerul primit în dar, legat cu nod,
cere să se reverse şi cere să-i rămână.

Odată ce-a văzut răzbind dintre tăceri minunea
n-ar mai putea s-o lase din strâmt căuş de palme
unde-a ţinut 'nainte furtuni, rar ape calme,
şi n-ar putea să-şi vindece-n oglinzi doimea.

Degeaba luptă în mintea ei opinii
adverse în averse cu fulgere brăzdând;
nu pot să-i amuţească dorul înalt de gând
şi iar s-o rătăcească în grijile mulţimii...
(2013)

Dintre tăceri nomade cu toţii s-au desprins
şi de tabel la psi cuvântul şi l-au prins. 

18 comentarii :

  1. ...tăceri nomade, dar cuvinte pline
    ce-au prins aici, dar prind adânc în mine...

    ....o seară bună să ai, Carmen! Eu m-am plimbat frumos prin versurile tale...

    RăspundețiȘtergere
  2. Carmen, prin venele tale curge poezia, frumusetea ta din ele se adapa si rascoleste suflete ce-ti calca pragul, facandu-le sa se intrebe de unde atatea idei, de unde atatea puneri in scena, de unde ace care sa traga-n urma fasii de nor si soare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-am înroşit...
      Nu ştiu de unde. Şi eu mă mir deseori. De data asta ideile au crescut din cele douăsprezece cuvinte, ele au fost acul.
      Mulţumesc, Vienela!

      Ștergere
  3. Multumesc pentru o dimineata plina de sensibilitatea versurilor tale..

    RăspundețiȘtergere
  4. eu vin. ca ploaia vin
    alunecând din vers în vers
    eu caut gândul tău senin
    şi curg încet, cumva invers

    eu tac. ca florile de mac
    pe gene gândul tău adun
    când noaptea cade în cerdac
    eu caut cuvântul tău cel bun

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cuvântul meu spre tine vine
      de câte ori priveşti spre mine,
      vine curgând cum aşa cum vrei
      de sus, de jos, căci tu îi iei
      tot înţelesul şi îl pui
      să fie-al tău şi al oricui.

      în nopţile cu stele vii
      şi-n celelalte, mai pustii.
      eu te aştept, stau în cerdac
      şi număr florile de mac...

      Ștergere
  5. Tăcerilor, de le cunoşti măsura,
    le smulgi câte-o poveste, dezmorţind nu gura,
    ci sensul acelor, înviorând făptura...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tăcerile pot fi atât de pline
      cum nicio vorbă n-ar putea să fie
      în ele necuprinsul se cuprinde
      în gânduri nerostite în vreo poezie.
      Iar acele nu-s doar într-o ureche,
      unele-nvârt pe axul lor, pereche,
      timpul cel vechi şi deopotrivă nou.
      Noi nu sfârşim nici de ieşit din ou...

      Ștergere
  6. N-am inspiratie, nu stiu cum sa spun se ce simt: ma multumesc sa aplaud.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce idee frumoasă, un cer primit în dar! "Degeaba luptă în mintea ei opinii
    adverse în averse cu fulgere brăzdând;" Mie-mi plac la nebunie jocurile acestea de cuvinte, te felicit.


    RăspundețiȘtergere
  8. Pare ca duzinele astea te inspira asa de mult incat,in curand, vei publica un volum de poezii absolut fermecatoare! :) Sa ma anunti cand apare ca sa-l cumpar! :)
    Esti minunata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc mult, Cita!
      Deja am scris prea mult pentru un singur volum. Sper să-mi găsesc timp şi energie să aleg şi să-l închipui.

      Ștergere
  9. Superbă!!
    Ador strofa: "Când se ating puţin de lutul firii
    cu ploi şi cu lumină fecundează gândul.
    Din el erup scântei vulcanul aprinzându-l
    în inimă, în sipetul trăirii."

    RăspundețiȘtergere