Ţese ploi şi ţese crengi în aprins păienjeniş
Prin arţarii cei bătrâni, prin salcâmi cu ghimpi,
Darnică-şi întinde trena şi trecutele aripi
Şi aprinde orizontul şi în cer, şi în păduri
Oglindite jos în iazuri şi deasupra-n norii suri,
Flăcări vii, scântei crescânde ce-i erau în plus
Şi-o înfiorare rece înainte de apus.
Din incendii renăscute de pe ramuri împletite
Curg pe umerii de vânt frunze, plete scorojite,
Îşi aştern uşor sub paşi foşnetul şoptit
Se supun apoi strivirii pentru c-au murit.
După ce podoaba-ntreagă vântului se pierde
Şi-s descoronaţi în silă de comoara verde
În castani rămân ca şerpii ramurile dese,
Pe cenuşa norilor zac neînţelese.
(2012)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu