Dă-te învins...

(traducere)

E greu, dar cât de mult îţi place

Cum viaţa ta cărarea uşoară şi-o desface,

Petrecerea-i atâta cât noaptea e de lungă

Şi s-ar putea, cumva, nici asta să n-ajungă.

Dansezi aprins ca-n miezul iadului,

Clubul e-al tău... sau nu-i al nimănui,

Şi toţi îţi spun că tu eşti cel mai tare;

Îi contrazici, dar n-ai succes prea mare.

Şi negi că ţi-ar fi teamă să iubeşti

Când te pricepi numai să năruieşti,

Ţi-e frică să n-o dai din nou în bară;

Nu ştii nu “dacă?”, ci “când?” e următoarea oară.

Ai întâlnit o fată, apoi ai revăzut-o,

Speranţa-n ochii ei c-un zâmbet ai crescut-o

Ţi s-a părut că ea  nu e ca orişicine,

Dar ai să o răneşti de stă mai mult cu tine.

Ai înţeles că-i bine să fugi din viaţa ei,

Cu ea ar fi şi flăcări, nu câteva scântei,

Şi n-ai să te distrezi cu ea numai o seară

Şi-apoi s-o uiţi uşor, nimic să nu te doară.

Întoarce-te la viaţa  dinainte,

Dacă mai ai măcar un pic de minte,

Distrează-te, petrece înadins,

Gustă din tortul ei, trăieşte-aprins,

Dă-te învins…

(2012)

Andrei mi-a adus zâmbetul pe buze în această seară, cu o poezie în care se dezlănţuie tinereţea şi dragostea de viaţă Admit defeat...