De altă boală fară leac şi cu atât mai gravă.
Unii mi-ar spune că m-am pustiit şi m-am uscat de tine
Când înapoi mi-am luat de tot simţiri şi-aşa puţine,
Le-am încuiat atentă cu lacătele roase de rugină
Iar cheile pierdute-s toate-ntr-a timpului ruină.
Ar plânge-n pumni de mila mea şi nu ar înţelege
De ce îmi cântă inima tăcerea-n altă lege,
De ce s-au potolit de-un timp cadenţele nebune,
Iar de ar întreba de ce, nici n-aş avea ce spune,
Decât că toată boala mea şi tot acest pustiu
E-un adăpost ocrotitor pentru un suflet viu.
(2012)
extrem de bine punctat!
RăspundețiȘtergereIncerc sa sper macar ca unele boli nu ar trebui sa dispara din sufletul nostru.
RăspundețiȘtergereCălător, mulţumesc pentru apreciere!
RăspundețiȘtergereBianca, şi eu sper. Unele boli trec, altele vin, după noroc, după înţelepciune. Dacă la sfârşitul zilei te simţi bine cu bolile tale e loc de un surâs :)