Nu mai ninge de-o vreme. De ce? E-un mister
Că nu se cuvine omătul să cadă
Pe praful din inimi, pe câmpuri, pe stradă,
Să acopere alb, să îngheţe curat,
Să ascundă tristeţea sub troian afânat
Cu lumină intensă, aprinsă lucire
Ce arde cu ger de-o atingi cu-o privire.
Se dizolvă in cer fulgi nenăscuţi de zăpadă.
Se întâmplă din nori numai lacrimi să cadă
Şi plâng în văzduh; cu cenuşa din frunze
Se-amestecă stins în noroaie ursuze.
Cândva nelipsită, haina albă de blană
Cu dantela bogată, sclipind diafană,
Aproape pierdută prin ani de demult,
N-a adus-o din stepe al iernii tumult.
Vârtejul de-acum nici Crivăţ nu este,
Nici nu pictează decor de poveste
Cu omăt şi cu gheţuri, cu fulgii în zbor,
Sprijiniţi pe lumină şi pe geruri, uşor.
(2012)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu