Floare dulce, delicată,
Omăt înmuiat de soare,
Cu sfială şi mirată,
Greu străpunge şi răsare.
Parcă face pe iscoada:
Se ridică fără grabă,
Luminoasă ca zăpada
Şi la fel ca ea de albă.
În costum de camuflaj,
Nici de-ar survola tot cerul
Şi-ar cădea spre ea-n picaj
N-ar zări-o iarna, gerul.
Prima care le înfrânge,
Ajutată şi de soare,
În corola ei îi strânge
Razele biruitoare.
(2012)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu