Acolo unde noaptea moare
Pe ceruri candele se sting uşor,
Apoi trandafirii se-aprind în zare
Incendii îmblânzite în fuior de nor.
Îşi clatină tremurător văzduhul,
La căpătâiul lumii izbucneşte
Cu marginea rotundă şi-năuntru focul
Orbind privirea care îndrăzneşte.
Pictează peste întuneric pete,
Inundă cu culoare blândă
Pasteluri delicate cu contururi nete
În care viaţa creşte fremătândă.
Închide vise ireale în uitare,
Împrăştie mistere neelucidate,
Dar chiar şi-aşa oricare lucru-şi are
Ascunsă înapoi puţină noapte.
(2012)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Am sa visez tare frumos la noapte. Si-am sa astept rasaritul. Ai har!!!
RăspundețiȘtergereMulţumesc! Să-ţi împlinească răsăritul visul frumos! :)
RăspundețiȘtergerefrumos "Rasaritul" tau pe albul zapezii neasternute iarna aceasta...cel putin la mine, la mare...
RăspundețiȘtergereNici la mine n-a nins... Mulţumesc:)
RăspundețiȘtergere