duminică, 18 mai 2014

Printre umbre

Corăbii albe şi strălucitoare
plutesc pe apa azurie,
despică razele de soare,
le mână vântul, le învie.

Şi astăzi sunt, iar mâine nu-s,
apoi apar de nu ştiu unde,
n-au răsărit, şi nici apus,
iar umbra lor nimic n-ascunde,

ci-ntunecă nuanţe, tonuri,
aruncă pete pe pământ.
Privite din înalte domuri
supuse-ar fi de-acelaşi vânt.

Într-un război între lumină
şi umbra care o înghite
ne regăsim: visare lină
sau dor de raze aurite.
(2014)

Mulţumiri muzei Rox.

2 comentarii :

  1. sinteza detaliata la tine-n vers
    vine si sa completeze ce-i evident
    imperceptibil si perceput incet
    timp trecut reiterat nu-i chiar sters.
    duminica placuta, Carmen! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În orice e banal se regăseşte vers
      şi sens ascuns în orice înţeles.

      Mulţumesc, Adi! La fel şi ţie! :)

      Ștergere