Cer albastru

Foaie verde pe vânt dulce,
în plutire să m-arunce
din tristeţile de fier;
cer albastru de la cer.

Foaie verde pe oglindă,
cer izvorului să prindă
şi izvorul de sub pleoapă;
cer albastru de la apă.

Foaie verde pe cărare
sfărâmată sub picioare,
preschimbată în pământ,
cer albastru de cuvânt.

Cer albastru de cuvânt,
cer albastru de la apă,
cer albastru de la vânt;
cer albastru să mă-ncapă.

Dacă cer poate-oi primi...
Dacă nu m-oi mulţumi
cu albastrul meu de nor:
jos - o umbră, sus - fuior

ce se-alintă în plutire
ori mi se desface-n fire
de poveste îngânând
ropot albăstrui de gând.
(2014)

Cer albastru şi cei care
au întemeiat cărare
între ei şi o fereastră
unde şade psi a noastră.
Nu pândeşte, ci păzeşte
jocul vorbelor cum creşte.