Duzina de cuvinte - Mărturia unui vis

Am prins un vis în zori, pe când voia să fugă,
şi l-am robit voinţei mele cu o rugă.
Ca să-i îngădui să se spulbere-n lumină
s-a spovedit, chiar de n-avea vreo vină.
Destinul lui e să ne-atingă făr' să ştim
şi să ne limpezească ce dorim să fim.

"Îmi caut altă gazdă în fiecare seară
când în explozii de culoare se aprinde cerul,
când pleoapele se zbat (pentru a câta oară?)
şi cad supuse somnului topind în el tot greul
care s-a adunat din fapta unei zile.
Îmi caut nou sălaş cu tatonări abile.

Când intru, mă răsfăţ în şoaptele trecute
şi caut viitorul, cel scris cu dor albastru,
aflu incertitudine în gândurile mute
şi-apoi le-ncheg pe toate cu darul meu măiastru.
În labirintul minţii gazdei mele
pun alambic în care-amestec stele.

Face-o harababură această vrajă simplă
ce leagă şi dezleagă ştiute, neştiute,
animă armonii şi năluciri sub tâmplă
şi dă contururi noi acelor amănunte
în uniformă trecere tăcute-alunecând,
pierdute printre tuşe puternice de gând.

În zori, când am să plec şi-am să mă fac lumină,
din urma mea în timp doar vagă amintire
sau nici măcar atât se poate să rămână,
de vraja mea cea dulce să n-aibă nimeni ştire,
dar ochiul în oglindă privi-va cu uimire
ştiind că poate-alege o altă devenire.

Mi-am împlinit menirea când am schimbat o umbră
în geana de azur a unui răsărit
sau într-o atitudine ostilă sau mai sumbră
cioplit-am o fisură prin care am iţit
un capăt dintr-un arc de curcubeu suind
cu sete de-orizont nestinsă şi cu jind."

Eu l-am lăsat să plece în arcul de culori
şi-am să-l aştept să vină de oridecâte ori
va crede că-i de cuviinţă să-mi străbată
prin labirint, sfărmând şi uşă, şi lăcată.
Ştiu că şi voi l-aţi cunoscut şi-l vreţi
şi că vi-l amintiţi din albe dimineţi.
(2014)

Duzina de cuvinte, motiv pentru visare,
îşi are-aceeaşi gazdă, caldă şi primitoare.
Să-i fie împrejur şi ei numai ce-i bine!
Gândul îmi e mai mult, cuvintele-s puţine...