cu curcubeul de culori ce-i înfloreşte zborul,
o piatră ni se pare eternă în decorul
schimbat într-o rotire: zi, noapte şi iarăşi dimineaţă.
Pân-o sfărâmă apa, gerul... Nisipul ni se scurge
prin orificiul strâmt al clipei măsurate;
piatra pe care stăm - la fel ca celelalte -
deşi ni se năzare că parcă ne ajunge.
De ce ne doare timpul când ne promite clar
şi fără de tăgadă nimicul nefiinţei?
Nici fluturele şi nici piatra n-au darul conştiinţei,
sau poate e blestem mai mult decât e har?
(2014)
Mulţumiri abisurilor inspiratoare.
Cred că una dintre cele mai bune surse de inspiraţie este conversaţia.A te închide în universul tău propriu este că şi cum ţi-ai pune lacăt la gânduri. Ca şi cum ţi-ai folosi mereu aceleaşi gânduri până le-ai uza şi s-ar duce toate, pe rând, perimate.
RăspundețiȘtergereAşa e! Idee din idee, cuvânt după cuvânt...
Ștergere