plutesc pe apa azurie,
despică razele de soare,
le mână vântul, le învie.
Şi astăzi sunt, iar mâine nu-s,
apoi apar de nu ştiu unde,
n-au răsărit, şi nici apus,
iar umbra lor nimic n-ascunde,
ci-ntunecă nuanţe, tonuri,
aruncă pete pe pământ.
Privite din înalte domuri
supuse-ar fi de-acelaşi vânt.
Într-un război între lumină
şi umbra care o înghite
ne regăsim: visare lină
sau dor de raze aurite.
(2014)
Mulţumiri muzei Rox.
sinteza detaliata la tine-n vers
RăspundețiȘtergerevine si sa completeze ce-i evident
imperceptibil si perceput incet
timp trecut reiterat nu-i chiar sters.
duminica placuta, Carmen! :)
În orice e banal se regăseşte vers
Ștergereşi sens ascuns în orice înţeles.
Mulţumesc, Adi! La fel şi ţie! :)