Inter arma silent musae?

Nicolae Grigorescu - Atacul de la Smârdan

Nu tac muzele-ntre arme,
ci plâng şi urlă din rărunchi.
Numai seninătatea lor adoarme
ori moare secerată-n jos de trunchi.

Se răzvrătesc în poze şi-n tablouri
oştenii dându-şi ultima suflare
sau mutilaţi şi-mpuţinaţi de doruri,
secaţi de dragoste şi de visare.

Versuri se scriu, cuvintele-s amare
şi crude ca o lamă de cuţit.
În ele viaţa abia de mai tresare
supusă unui prematur sfârşit,

iar prin romane nici măcar iubirea
nu are gust de fericire, ci-i sălcie
când un sărut precede despărţirea
şi teama că e pentru veşnicie.

Sunt nunţi la care moartea se-mbracă în mireasă,
mame cu sufletul răpus de-acel obuz
ce-a spulberat un fiu în ploaia lui cea deasă
de schije scrijelind însângerat apus

şi sunt copii care trăiesc în sărăcie
de dragoste pe toată vremea lor,
copii ce mâna de părinte n-or s-o ştie
în mângâieri ori sprijin pentru primul zbor.

Se tânguie viori cu disperare
şi glasul se înnoadă sugrumat
de jalea inimii, răscolitoare,
iar tobele sunt clopotele care bat.

Nu faceţi muzele să plângă!
Nu faceţi muzele să urle
şi-n cimitire să se strângă,
şi-n loc de clopote în turle!

Le-aţi auzit în vremea lungă
jelind de mult prea multe ori.
Ar trebui să vă ajungă
şi să vă umple de fiori!

Când banul sună şi vă cheamă
cu goarna lui cea poleită
fie-vă silă, rău şi teamă
de a războiului ispită!

Nu faceţi muzele să plângă
şi nu le faceţi să jelească
şi-n cimitire să ne strângă
moartea cea strâmbă, nefirească!
(2014)

Psi-luneală întârziată nu de tăcerea muzelor, ci de timpul prea zgârcit. Cum n-au tăcut nici muzele celorlaţi psilunatici aflaţi cercetând scrierile înscrise în tabel la psi.