vineri, 30 mai 2014

Adu-mi-i!...

Închisă în tăcerc de lacrimi
şi de salinişte înconjurată,
dansez ameţitor printre străine inimi.

O baletuvă îmi curăţă toată
durerea şi trişters mi-e dansul,
mişcările-s desprinse ca de daltă
din albăstriu stelemn. Balansul
unui poftaler între vis şi viaţă,
ciresenil amestecă târziu şi dimineaţă
în suflet naivoriu prins în storsada lumii
cu miezul rădăcinic şi strig spre timp: "Adu-mi-i
pe toţi! Toţi anii ce-or să vină,
vitriolimp adânc în rău şi-n bine."

Un singur voltalent în arcuri, atâta să-mi rămână:
cuvintele să-mbătrânescă alăturea de mine...

A doua duzină, lăsată comentariu la psi:


Ancorare


Un strigăt mut tacerc, salinişte curgând
din ochiul naivoriu cu nor întunecând
storsada unei inimi cătându-şi rădăcinic
o ancoră-n stelemn trişters acut şi silnic.
În baletuvă arde cireşenil aprins
un voltalent din care răsare alt cuprins:
poftaler plin de viaţă, incert vitriolimp,
se-nclină înainte cu muguri noi de timp.
(2014)

Adu-mi-i spre ştiinţă pe cei cu joc în sânge!
Şi de nu mi-i aduci eu ştiu unde s-or strânge.
Tabelul îi cuprinde la fel ca totdeauna
iar psi ne-a dat şi tonul şi ne ascultă struna.

4 comentarii :

  1. mă întrebam aseară, bolduind, dacă vei comenta peste tot în poezie şi cu toate cuvintele din tema noastră. :)
    anii veni-vor toţi, e lege
    vitriolimp cu gust de-ambrozie pe margini,
    pe poftaler întinşi şi ninşi,
    cireşenil rotire-n naivoriu,
    în teama de lumină amăgind.
    veni-vor muzele îmbătrânind cuvinte
    în baletuva lor de-argint
    şi pe-un tacerc, storsadă amuţită
    salinişte va curge iar, plângând
    un dor stelemn
    ca un blestem
    când rădăcinic ţi-este scrisul,
    spusul
    şi-al rimei dor pe tâmplă
    fumegând.
    şi voltalent, tristers va trece
    din ieri spre mâine,
    lege.

    RăspundețiȘtergere
  2. e lege, timpul ca să cearnă
    prin sita lui cea rară
    măşti firave de ceară
    şi din risipa lor s-aştearnă
    iarăşi timp
    pe rădăcini, pe tâmple, pe olimp...

    mă ispiteşti să înmulţesc în vers
    acestor vorbe născocite înc-un înţeles.
    trăirea cea ascunsă printre rânduri
    stârneşte suflu spiralat de gânduri
    şi-atunci când din cuvântul altuia se-ntâmplă
    să se răscoale o idee, o zbatere sub tâmplă
    versul se leagă singur (la rimă mă strofoc)...
    când sunt cuvântul altuia şi-l simt, cuvântul meu ia foc. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. cuvinte ce se leaga in rime fara rima si creeaza alte imagini de dansuri stranse pentru timpurile ce vor veni si apoi...tot cuvinte, doar din placere!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. îmi place să desenez cu cuvinte, îmi place să le fac să cânte fiindcă n-am talent la desen şi sunt afonă. m-ai prins! :))

      Ștergere