făcută din rugină, din aur şi din pui de vânt.
Toamna ţi-e dulce amintire, iară mie
îmi leagănă cu vorba ta tot dorul de pământ.
Atât de greu mi-atârnă dorul în fiecare toamnă ruginie,
că simt cum îmi coboară frunzele prin inima pustie.
Şi ca s-o scap de umbra ce-o prinde şi o leagă
iau de la tine o povaţă şi o urmez întreagă:
împart în două sufletul şi-o jumătate-o ţin
tot timpul fericită-n soare şi fără de pelin,
apoi, când jumătatea nepăzită se umple de alean,
trec fericirea pe curat să treacă înc-un an...
(2013)
psi dialog
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu