Nu ştiu de ce distrugem ce-am ridicat din tină.
Nu ştiu de ce mai ridicăm zidirea. Poate că e de vină
speranţa de mai bine ori visul mai înalt.
Nebunul care strică oare să aibă alt
vis şi vrea să facă un castel mai mare?
Dar vine alt nebun cu doruri de surpare!
Un om e înţelept şi creşte, altul nebun şi scade,
dar omenirea toată ori urcă, ori decade?
Parcă-i puţin mai bine decât când erau şapte
minunile din lume, minuni cu dinţi de lapte.
Când omul a ajuns să înţeleagă stele
şi-ncearcă să găsească un drum până la ele
a învăţat să strice mai mult şi mai temeinic.
E suficient să fie pe lume un nemernic
ca să dispară tot, minunea cea mai mare…
Omul poate alege, dar ştie şi ce, oare?
(2013)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu