(Prim) plan secund - duzina de cuvinte
Acolo îmi place să stau în tablou,
puţin mai
departe, în planul secund,
nu vreau strălucire, dar nici să m-ascund.
Las în prim plan locul altui erou.
Din locul meu strâmt dintr-un colţ, lângă ramă
priveliştea-i largă şi cuprinde tot restul:
lumina şi umbra, apusul şi estul,
pământul şi-naltul le văd fără teamă.
Dacă vii lângă mine şi-mi stai cât de-
aproape
îngăduie rama şi suflarea-mi firavă
şi dacă-ţi arunci privirea cea gravă
încotro strecurat-am lumina prin pleoape
n-ai să vezi tot ce-mi răsare în faţă,
căci ochiul tău gândului tău e supus,
iar gândului meu nu-i stă bine răpus
de ce altă
frunte-nţelege din viaţă.
Mai că mi-aş cere iertare că lumea,
aşa cum o ştiu, e mai largă pe-alocuri,
că unde tu crezi că-i înalt eu port tocuri,
iar când merg desculţă mi-e talpa prea grea
peste iarba pe care nici n-o vezi, nici n-o simţi.
Că dragă mi-e iarba, cea călcată-n picioare,
că-n ea-mi ies strămoşii să şadă la soare
în timp ce ai tăi stau în cer printre sfinţi.
M-oi face-ntr-o zi şi eu iarbă de coasă,
ai să mă cauţi într-un plan
spiritual,
eu am să dorm, înflorită banal
jumătate de vară, ca un pled de mătasă.
M-oi aşterne covor
pentru paşii oricui
dar va fi doar o pură-ntâmplare,
căci ce iarbă ar fi aceea ce are
înţelegerea faptului că există ori nu-i?
Sensul în iarbă e urcuşul spre soare,
din sămânţă, pământ, lumină şi apă,
şi din aer subţire, altă viaţă să-nceapă
şi apoi să se facă iar sămânţă din floare.
Dacă-n vieţi diferite, fir cu fir aruncat,
voi trăi în fărâme, atunci mi se pare
că pământul e lumea cea largă şi mare,
iar cerul tău veşnic e-aşa
limitat!
Dacă vrei să mă ştii şi acum, şi mereu
regăseşte-amintirea unui dor de cuvânt!
Dorul scade şi trece, se subţie, plăpând,
dar cuvântul sunt eu şi-i în el gândul meu.
Nu-i o
dogmă, ci-i numai o simplă părere,
aşa cum părere ne facem cu toţii,
cât ne vor ţine în minte nepoţii;
apoi nu-i nimic, nici măcar o durere.
La urmă aş vrea să te rog să-mi îngădui
că altfel mi-e lumea decât lumea ce-o ştii,
că de-mi
întâlneşti azi cuvintele vii
şi nu-s şi-ale tale, să nu îţi impui
în locul meu strâmt din colţ, lângă ramă
unde nu-mi trebuie rol de erou,
gândul tău altfel fiindcă-n tablou
e loc pentru toţi, să n-ai nicio teamă!
(2013)
Background
That's where I enjoy to sit in the painting,
further behind, like a candle in background,
in forefront true heroes are usually crowned.
I try not to shine, but neither I'm fading.
From my place, the corner guarded by frame,
the view is as wide as the world is and awesome,
with lights and with shadows, with fall and with blossom;
I see down the earth, skies above all the same.
If you come near me and stay as close as
the frame and my breath allow you to stay,
if you take one good look thoroughly and with sway
where the light through my eyelids surrenders its rays
you won't see all that is in front of my eyes,
for your eyes on your thoughts with good reason oft dwell,
while my mind, if it's crushed, will indeed not bode well
when another's ideas are imposed as a guise.
I would ask for forgiveness that the world, as I know it,
it's wider than yours, or that's how it feels;
where you reach for a crest I wear often high heels,
and if barefoot I walk, I'm drowning in guilt
'cause the grass you don't notice and it never complaints,
for it's trampled by many without care in their run,
is the grass where my elders are enjoying the sun,
while yours are in heaven among angels and saints.
I will also become blades of grass for the scythe,
you will seek me forever in a mystical plane,
I will sleep, blooming briefly under showers of rain
from midsummer to fall, like a blanket outside.
I shall be a soft rug for the footsteps in passing,
but, of course, one would laugh at this joke of the hazard;
for a million years, maybe more, no one has heard
of such grass with a conscience pure, tender and lasting.
The meaning for grass is to rise into sunshine,
from seed, soil, light and water so clean,
and the thinnest of air other life to begin
and then flowers to wither and new seeds to design.
If in different lives, bit by bit spread and thrown,
I will live in small crumbs, then it seems that the earth
is the largest of worlds, and for life the true hearth
and your heaven's too narrow for me and my own!
If you want us to meet on the wings of forever,
find the memory lost of a longing for rhyme!
The longing grows faint, disappears in time,
but the word is myself and my thought now and ever.
It is not like a canon, but it's just a reflection,
as we all will become only thought deaf and blind,
for as long as an offspring will keep us in its mind;
and from there there is nothing deserving a mention.
In the end I would like for you to allow
that my world's not the same as the world that you know;
if you find all my words breathing now, row by row,
and they aren't yours too, do not tutor me how
to reflect otherwise, by your laws and your rules
when I'm holding my place, narrow corner by frame,
where I don't want or need to be hero with fame.
Do not worry! There's room in the picture to choose.
(2020)
Plan secund - secundă alegere
Nu mi-au iceşit întâmplările toate
aşa cum mi-erau, minunate,
visele moi ca norii de vată
din vremea cea limpede şi nevinovată.
Unele au rămas în amintire:
o dorinţă vagă, o neîmplinire,
altele au crescut mai înalte
decât am crezut că se poate.
De aceea la o bucată de viaţă
într-o deşteptare, a doua dimineaţă,
am tras cu cărbune linie de bilanţ.
Am mai smuncit o dată de lanţ
ori de ce mă ţinea legată
şi chiar dacă nu m-am desfăcut toată
dintre frânghii şi alte prinsori
am inventat altfel de miez după zori.
Am desenat planul secund,
am aflat cărări care nu mă ascund,
am mai făcut un vis sau două să zboare,
m-am urcat pe ele, pasăre călătoare.
Când mi-o fi zborul simplu şi lin
am să-l întind pe-aripi încă puţin.
Din furtună am să rup cărbune
şi-am să pictez timpuri mai bune.
(2013)
Mă bucur să vă reîntâlnesc şi să mă alătur vouă în tabelul psi-lunelilor.
Castel semeţ în fluviu faţa şi-o răsfrânge
