luni, 14 ianuarie 2013

Ieşirea din cerc

Din cerc nu se iese aşa, cu una, cu două,
Trebuie să îţi pui haină nouă
de emoţii, de gânduri, de speranţe,
trebuie să uiţi de alte uzanţe
şi să rămâi proaspăt ca bobul de rouă.

Apoi te rostogoleşti puţin mai departe,
lărgind cercul cu un arc pe o parte,
şi păstrezi mişcarea uşor divergentă
pe furiş. Oricât de urgentă
ţi-ar fi nevoia de desprindere către alte
cercuri care ţi se par mai înalte,
mai bine nu strici armonia nemişcării rotunde
legănată perfect în concentrice unde.

Sigur că te ajută să te strecori transparenţa
dacă vrei să păstrezi aparenţa
nemişcării, a perfecţiunii neştirbite.
Dar ştii că de-acum ţi se deschid infinite
cărări pe care depărtându-te câte un pic
ai inventat o altă perfecţiune din nimic.

Din frumuseţea închisă a cercului atunci când te-ai desprins,
alunecând pe o spirală, ai ajuns în necuprins.
(2013)

Alte interpretări ale ieşirilor din cerc
am încercat şi aş  putea să mai încerc,
dar cu mai multă bucurie şi, desigur, mai uşor
mi-a fost să înţeleg interpretarea lor:
psi, almanahe, grişka, tibi (şi a doua oară), Scorpio, dordefemeie, Dictatura justiţiei, Abisurilealtcersenin

17 comentarii :

  1. Miaooo, ce frumos ai explicat! Mi-a plăcut tare mult!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cred şi eu motane blogosferic că îţi place, cred şi eu! :D

      Ștergere
    2. De la un motan atât de înţelept, aprecierile mă bucură nespus!Ca şi cele ale pisicii şefe! Mulţumesc mult! :)

      Ștergere
    3. carmen, pisica nu e şef... e doar un punct mic... ca şi voi! :)

      Ștergere
    4. mic, dacă spui tu, dar învârte ghemul şi deşiră firul poveştii noastre. :)

      Ștergere
  2. Frumos tare... ~mai bine nu strici armonia nemişcării rotunde
    legănată perfect în concentrice unde~ cu alte cuvinte tot mai bine in cerc...




    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Depinde de cerc, dar şi spirala, evoluţia e interesantă. Mulţumesc, dor! :)

      Ștergere
  3. Se iese cel mai adesea din cerc
    din nevoia de colţuri şi a pasului ferm.
    Pe rotund nu ţese nici păianjenul veşti,
    se rămâne veşnic în aceleaşi poveşti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce pot să spun, decât că ai dreptate!
      Colţul împinge dacă e spre în afară.
      Dacă-i spre înăuntru, împresoară,
      cuprinde, ocroreşte şi îţi ţine spate.
      Dar mie tare-mi place în spirală,
      să urc subtil pe curba ei domoală... :)

      Ștergere
  4. proaspat ca bobul de roua nu prea ai cum sa ramai, pentru ca iesi de iesit, dar raman amintirile....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. decantăm, distilăm şi ne păstrăm măcar miezul curat... :)

      Ștergere
  5. „ Din cerc nu se iese aşa, cu una, cu două”,

    draga mea, tu nu cumva lucrezi sub acoperire ?
    „Sigur”, că „te ajută să te strecori transparenţa”?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uite la ce te-ai gândit! Bine că nu m-ai întrebat de niscaiva organizaţii criminale şi ilegale! :))

      Ștergere
  6. dintr-un cerc te-am zidit,
    într-un cerc te-am găsit
    alte cercuri ne prind,
    alte versuri ne ning,
    de intrat, de ieşit
    de cuvinte zidit
    ni se pare oval
    ni se pare rotund
    e-un cuvânt
    e... de-ajuns.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ană, ană
      nu-i dojană
      nici zidirea
      într-un vers,
      nici iubirea
      de cuvânt
      nu-i eres.
      De-s zidită
      cu pământ,
      cu al ploilor avânt
      mă răsar reînnoită.
      De-s zidită
      sub o stâncă
      nerostogolită încă
      o cioplesc.
      Şi ştii tu bine
      c-ai cioplit şi tu cu mine
      şi de-aceea te găsesc
      şi în cercuri şi-n spirale
      tăind infinită cale.




      Ștergere