Trebuie să îţi pui haină nouă
de emoţii, de gânduri, de speranţe,
trebuie să uiţi de alte uzanţe
şi să rămâi proaspăt ca bobul de rouă.
Apoi te rostogoleşti puţin mai departe,
lărgind cercul cu un arc pe o parte,
şi păstrezi mişcarea uşor divergentă
pe furiş. Oricât de urgentă
ţi-ar fi nevoia de desprindere către alte
cercuri care ţi se par mai înalte,
mai bine nu strici armonia nemişcării rotunde
legănată perfect în concentrice unde.
Sigur că te ajută să te strecori transparenţa
dacă vrei să păstrezi aparenţa
nemişcării, a perfecţiunii neştirbite.
Dar ştii că de-acum ţi se deschid infinite
cărări pe care depărtându-te câte un pic
ai inventat o altă perfecţiune din nimic.
Din frumuseţea închisă a cercului atunci când te-ai desprins,
alunecând pe o spirală, ai ajuns în necuprins.
(2013)
Alte interpretări ale ieşirilor din cerc
am încercat şi aş putea să mai încerc,
dar cu mai multă bucurie şi, desigur, mai uşor
mi-a fost să înţeleg interpretarea lor:
psi, almanahe, grişka, tibi (şi a doua oară), Scorpio, dordefemeie, Dictatura justiţiei, Abisurile, altcersenin
Miaooo, ce frumos ai explicat! Mi-a plăcut tare mult!
RăspundețiȘtergerecred şi eu motane blogosferic că îţi place, cred şi eu! :D
ȘtergereDe la un motan atât de înţelept, aprecierile mă bucură nespus!Ca şi cele ale pisicii şefe! Mulţumesc mult! :)
Ștergerecarmen, pisica nu e şef... e doar un punct mic... ca şi voi! :)
Ștergeremic, dacă spui tu, dar învârte ghemul şi deşiră firul poveştii noastre. :)
ȘtergereFrumos tare... ~mai bine nu strici armonia nemişcării rotunde
RăspundețiȘtergerelegănată perfect în concentrice unde~ cu alte cuvinte tot mai bine in cerc...
Depinde de cerc, dar şi spirala, evoluţia e interesantă. Mulţumesc, dor! :)
ȘtergereSe iese cel mai adesea din cerc
RăspundețiȘtergeredin nevoia de colţuri şi a pasului ferm.
Pe rotund nu ţese nici păianjenul veşti,
se rămâne veşnic în aceleaşi poveşti.
Ce pot să spun, decât că ai dreptate!
ȘtergereColţul împinge dacă e spre în afară.
Dacă-i spre înăuntru, împresoară,
cuprinde, ocroreşte şi îţi ţine spate.
Dar mie tare-mi place în spirală,
să urc subtil pe curba ei domoală... :)
proaspat ca bobul de roua nu prea ai cum sa ramai, pentru ca iesi de iesit, dar raman amintirile....
RăspundețiȘtergeredecantăm, distilăm şi ne păstrăm măcar miezul curat... :)
ȘtergereSuperba metafora bobului de roua
RăspundețiȘtergereMulţumesc! :)
Ștergere„ Din cerc nu se iese aşa, cu una, cu două”,
RăspundețiȘtergeredraga mea, tu nu cumva lucrezi sub acoperire ?
„Sigur”, că „te ajută să te strecori transparenţa”?
Uite la ce te-ai gândit! Bine că nu m-ai întrebat de niscaiva organizaţii criminale şi ilegale! :))
Ștergeredintr-un cerc te-am zidit,
RăspundețiȘtergereîntr-un cerc te-am găsit
alte cercuri ne prind,
alte versuri ne ning,
de intrat, de ieşit
de cuvinte zidit
ni se pare oval
ni se pare rotund
e-un cuvânt
e... de-ajuns.
Ană, ană
Ștergerenu-i dojană
nici zidirea
într-un vers,
nici iubirea
de cuvânt
nu-i eres.
De-s zidită
cu pământ,
cu al ploilor avânt
mă răsar reînnoită.
De-s zidită
sub o stâncă
nerostogolită încă
o cioplesc.
Şi ştii tu bine
c-ai cioplit şi tu cu mine
şi de-aceea te găsesc
şi în cercuri şi-n spirale
tăind infinită cale.