Când buza lui la buze-ajunge simţim aroma moale,
bogată şi mustind de viaţă şi de pasiune rară.
Aş vrea să dea şi peste margini, să picure-n afară...
Aşa, mai la vedere, l-ar remarca oricine,
iar pesimiştii s-ar gândi şi ei din când în când la bine.
Surâsuri s-ar rostogoli şi-ar lumina atâtea feţe...
Ar fi în lume cum sunt vara flori proaspete-n fâneţe.
La urmă ne-ar rămâne partea de jos, cea goală:
câteva supărări, tristeţe, dezamăgiri ori boală.
Poate le-am înghiţi amarul mai uşor, fără încrâncenare
fiindcă ştim să albăstrim speranţa peste zare.
(2013)
Te imbratisez Carmen !
RăspundețiȘtergere...si o fac des :)
Şi eu, Brânduşa! Cu mult drag şi multă bucurie. :)
Ștergere