Într-o seară de mai,
O păstrez în inimă, în minte
Ca pe-un colţ de rai.
A luat cuvintele cu ea
Şi le-a făcut de lut,
Apoi copilăria mea
A plâns şi a tăcut.
Acum încerc să modelez
Din lutul îndărătnic,
Să spun cuvintele cu miez
Şi să le-aprind în sfeştnic.
În palidă lumina lor
Să-i văd chipul zâmbind,
Să-mi treacă doar puţin de dor
Când candelă-i aprind.
Nu sunt cuvinte să-i măsoare
Hohotul plin de râs,
Iubirea cea ocrotitoare
În care m-a cuprins.
Somnul nu l-a înduplecat
Cu basmul ce vrăjeşte,
Dar pentru mine a creat
O lume de poveste.
Iar sfaturile ei de-atunci
Încă-mi răsar în minte,
Le trec uşor şi către prunci
Şi-i mulţumesc cuminte.
I-aş mulţumi de-aş mai putea
Pentru învăţătură.
Când aţa mi se încâlcea
La prima-mpunsătură
Mi-a arătat cum să întind
Pe pânză flori alese
Şi cum culorile se prind
Cu acul care ţese.
În seri de vară cu visare,
Cu muzică şi-o carte
Ţinută-n mâini de fiecare
Zburam către departe
Şi-apoi ne întorceam din zbor
Şi împărţeam cuvinte,
Iar astăzi mi-e atât de dor
Să mi le-aduc aminte!
A luat cuvintele cu ea
Când a plecat de-acasă.
S-a stins copilăria mea,
Tăcerea-i grea şi-apasă...
(2012)
Dacă psi n-ar fi dat temă, n-aş fi avut curajul şi puterea să răscolesc printre amintiri şi lacrimi...
Şi tot psi ne înlesneşte cunoştinţa cu celelalte bunici dragi.
Foarte frumos si emotionant...
RăspundețiȘtergereCat de frumos ai scris....fiecare vers imi aduce si mie aminte de bunica.
RăspundețiȘtergerebunicii sunt, mereu vor fi colțurile noastre de rai. și le păstrăm ca pe niște candele aprinse... și ne va fi mereu dor. :) dar cât nu-i uităm, ei continuă să trăiască în inimile noastre.
RăspundețiȘtergereo să/i citesc poezia ta bunicuței mele, când voi ajunge acasă.
Frumoase versuri - frumoase ca toate bunicile noastre, fie că mai sunt sau nu alături de noi.
RăspundețiȘtergereIzvor de sentimente e poezia ta, Carmen. In fata ei cuvintele mele nu exprima nimic.
RăspundețiȘtergereNu găsesc cuvinte să îmi exprim admirația. Ce să fac dacă rămân rece ca un profesor de matematică ?
RăspundețiȘtergerePui atâta suflet în fiecare cuvânt!!
RăspundețiȘtergereÎmi place să povestesc despre bunicile mele, am fost norocoasă, pentru că rar se întâmplă să ai trei bunicuțe, una mai altfel decât alta.
Acum, eu însămi sunt buni, deși mă port cu nepoțeii, de parcă ar fi copiii mei.
Nici eu n-aş fi scris multe dintre gîndurile care mă mai frămîntă dacă nu m-ar îmboldi psi. E bine, nu e, nu ştiu...
RăspundețiȘtergeredordefemeie, mulţumesc din suflet!
RăspundețiȘtergereScorpio, mulţumesc tot din suflet! Ne e mereu dor de ele...
psi, aşa-i, şi-i bine că avem aceste colţuri de rai... chiar şi atunci când sunt numai în amintiri. să-ţi fie bunicuţa sănătoasă, să-ţi stea alături multă vreme!
Vero, mulţumesc! Cred că totuşi bunicile sunt mai frumoase decât pot cuvintele mele să spună.
Simona, mulţumesc muult, dar să ştii că nu ai dreptate. Cuvintele tale sunt măiastre.
Carmen, din puţinul pe care am apucat să-l citesc pe blogul tău numai rece nu mi-ai părut. E mult suflet acolo... Mă bucură nespus admiraţia ta.
Incertitudini, mulţumesc, sunt sigură că eşti o bunică minunată. Să te bucuri de toţi copiii tăi!
Tibi, dacă n-ar fi bine, n-am fi în club. E foarte bine, ne ţine creativitatea în priză.
Vă rog să-mi iertaţi felul acesta de a vă răspunde, dar nu ştiu de ce nu funcţionează butonul "Răspundeţi" şi mă tem că nici n-am să ştiu până nu consult un specialist:(
"A luat cuvintele cu ea
RăspundețiȘtergereŞi le-a făcut de lut,
Apoi copilăria mea
A plâns şi a tăcut."
O atat de frumoasa evocare...rar mi-a fost dat sa citesc. Am avut noroc de bunica mea din partea mamei pana cand am implinit 24 de ani. Din pacate o vedeam relativ rar, de 2 sau 3 ori pe an. Insa o iubeam pentru priceperea ei in tot si toate, pentru intelepciune si pentru bunul simt extraordinar. Multumesc ca mi-ai prilejuit si mie o aducere aminte atat de placuta. O seara buna!
Eu mulţumesc, Elly! O seară frumoasă şi ţie!
RăspundețiȘtergereAsta imi place cel mai mult :) Felicitari
RăspundețiȘtergere