Vânând clipe

Venise din pădure rostogolind cascade
De verde înainte de pasul ei uşor,
Îşi destrămase rochia de ramuri, de tirade
Despre iubiri incerte, de triluri despre dor.

Purta cercei cireşe şi gura de căpşună
Şi chipul ei avea seninul scris pe frunte,
Iar în priviri un fulger ce prevestea furtună
Îi tresărea ca zborul de acvilă de munte

Şi-i aprindea o clipă ochi negri de cărbune
Cu amintiri din vieţi trecute şi uitate,
Şi inventa culori pe care le-ar expune
Şi soarele, ca pictor, pentru eternitate.

Dar ea e trecătoare şi îşi întinde timpul
Cât destrămat vestmântul încă nu se termină,
Cât în căuş de palme încape anotimpul
În care numai ea împrăştie lumină.

Călare pe un cal, căutător în stele
Plecat la vânătoare de clipe în cădere,
Când i-a ieşit în cale cu paşii ca de iele
A săgetat-o iute cu-a braţului putere.

I s-a părut întâi sălbăticiune rară,
O căprioară poate, fugită din pădure,
Apoi a înţeles şi-a început să-l doară
Alt anotimp venit pe tâmplele lui sure.

Acum cuvântul lui e chibzuit în toate
Şi inima i-e calmă ca lacul fără vânt…
Un abur de pădure în inimă îi bate
Şi-un dor de fulger iute îi ninge în cuvânt.
(2012)

psi a căutat cuvinte care cresc din cupa culcată pe-o coastă şi curg către cititori creionate în caiete şi cuprinse de coperte de duzină.