Dar cioata lui va să rămână
Încă un timp, ca un hotar
Al vieţii care-ntârzie s-apună.
Scoarţa i s-a făcut demult cenuşă
Şi păsările au săpat în lemn
Ca să desferece prin el o uşă
Spre veşnicie şi să lase semn.
Ca să-l îmbrăţişezi ţi-ar trebui
Să ai braţe prelungi, dar mai ales
O inimă ce ştie-a rostui
Nemărginirii înc-un înţeles
(2012)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu