Îmi iei cuvintele, le legi de tine...
Am înţeles că vrei să faci cu ele numai bine,
Şi pentru amândoi;
Să împlineşti
Visele tale, visele mele,
Cele mai vechi şi cele noi.
Eu te-am lăsat să-mi pui pecete pe cuvinte,
Ţi-am luat şi eu o aripă în folosinţă
Şi m-am slujit de ea s-ating câteva stele
Ţi-am arătat... Îţi mai aduci aminte?
Acum mai trebuie să fim atenţi
Pe unde aşezăm peceţi
Să nu ne amorţească sub greutatea lor
Vreo aripă în zbor,
Vreun dor...
Fiindcă suntem daţi în folosinţă
Şi n-avem instrucţiuni şi etichetă...
Demult am încetat să mă pretind perfectă,
De-aceea cer umil îngăduinţă
Când nu-s cum vrei, dar n-am ce face,
Şi-aş vrea să fiu iertată de nu-ţi place
În fiecare zi întreaga mea fiinţă.
(2012)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu