Venise dimineaţa după prăpăd şi moarte...
I se îngăduise astăzi să meargă mai departe,
Primise dezlegare de la zei, de care nu se teme,
Să-şi prelungească drumul încă puţină vreme.
Fusese prins demult cu vorbele măiastre
Despre curaj şi ţară şi despre zări albastre
Aflate la distanţă de-un marş ce ţine-o viaţă
Şi iată c-a trecut… Şi i s-a scris pe faţă
Cu cicatrici brăzdate de lame ascuţite
Ce l-au făcut imun la vorbe, la ispite,
Fiindcă visul lui naiv din tinereţe
La prânz i s-a uscat ca roua din fâneţe.
Nu a primit averi şi nici o fată dulce
Nu-i cântă seara ode-nainte să se culce,
Şi după ani de lupte şi răni ce încă-l dor
E doar decurion şi nu-i niciun onor
Când numără tovarăşi repede duşi din lume
Pe-o soldă de nimic. Nimic din al lor nume
Nu se întoarce acasă de unde au plecat.
Pe mulţi oricum deja ai lor i-au şi uitat.
Priveşte peste dealuri ştiind că-i sunt străine,
Amar îi pare gustul bucăţii lui de pâine,
A câştigat-o greu în dans nebun de arme
Cu moartea care-i ţine de mult soarta în palme.
Cum nu mai e nici sprinten şi nici putere n-are
Cum a avut cândva, n-ar fi nicio mirare
Să plece în curând mai jos, înspre ţărână,
Condus de vreo săgeată trimisă de o mână
Mai sigură, mai tânără, ghidată de credinţă.
Lui i s-a stins şi-acum numai o năzuinţă
Îl ţine în picioare: ar vrea să i se ştie,
Să i se ţină minte durerea pe vecie.
Şi-a scris pe o bucată de piatră dantelată
Cu dalta declaraţia din suflet tot de piatră
Cioplit şi-acela tot cu daltă şi ciocan...
Să ştie toţi că el s-a irosit în van!
Iar, când va fi să plece, urnă din piatra seacă
Scrisă de mâna lui ar vrea să i se facă;
Cenuşa lui, desprindere de-o viaţă de război,
Să-i fie dusă acasă la pace înapoi.
(2012)
De n-ar fi fost "decurion" inclus în lista de cuvinte
Poate-aş fi scris despre iubire ori natură,
Dar tot ce un soldat mi-a evocat în minte
A fost războiul şi nedreapta lui arsură...
În alte minţi gândirea altfel zboară,
La psi pe pagină oglinda şi-o coboară;
Ea ne-a ales duzina şi-apoi am înmulţit
Atâtea înţelesuri câte s-au potrivit.
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Atunci a fost inspirata Psi sa il strecoare pe decurion acolo... astfel ti-a iesit o poezie splendida Carmen!
RăspundețiȘtergereUluitor, draga Carmen ! Nu te deezminti !:)
RăspundețiȘtergerecândva, acum un an şi ceva de fapt, tot într-o sâmbătă l-am scris şi eu pe decurion, dar altfel: http://www.psi-words.com/2011/04/16/duzina-de-cuvinte-decurionul/
RăspundețiȘtergereşi îţi mulţumesc pentru poezie... este tulburătoare. dar deja ştiu, mă aştept de la tine în fiecare sâmbătă la asta...
"Să ştie toţi că el s-a irosit în van!"
RăspundețiȘtergereTulburător poem. Felicitări!
Superb! Oda decurionului...
RăspundețiȘtergereper vincere! :)
RăspundețiȘtergereFrumoase versuri, Carmen!
RăspundețiȘtergereFrumoase...desi sunt triste si amare. Poate ca da, dupa o viata de soldat in marea armata romana, nu te simteai decat ca ai irosit ce-aveai mai bun in tine...pentru o solda. Cat ar fi fost de mare si cat de onoranta postura respectiva. Ai redat atat de frumos trairile unui adevarat militar de cariera...si poate fi extrapolat...
Un intreg destin in versurile acestea.
O duminica frumoasa!
Impresionat... şi în versuri atât de frumoase!
RăspundețiȘtergereMulţumesc târziu, dar din suflet!
RăspundețiȘtergere