Tinereţe

Tinereţea-i corabie albă purtând
Maiestuos marile noastre speranţe,
Lebădă mândră lin lunecând
Nesocotind neglijent vechi uzanţe
Şi faruri care clipesc în trecut, triste pleoape.
Poartă flamuri de aripi întinse curat peste ape,
E semeaţă în doruri şi-i mereu nesupusă în gând.

Tinereţea e fluture, zbor de culori în lumină
Cu aripi contrare alternând inocenţă şi vină,
Frumuseţe de-o zi spoită pe o omidă
Şi prea lesne sărut scuturat pe petale de floare,
Curcubeu şi cascadă ce amână o vară aridă
Surâs nestatornic şi odihnă în suflet, senină,
Nelinişti prea iuţi, bucurii prea ades trecătoare.

Tinereţea e timpul când nu eşti fără iubire
Cum fluture nu-i fără zbor, nici lebădă fără plutire,
Când poţi fi întreg numai cu doi înmulţit,
Cum aripi sunt două la fluturi, la lebăda graţioasă,
Şi-atunci zborul se poate, plutirea n-are sfârşit
Şi timpul îngăduie clipe mai lungi cu grăbire sfioasă
De bătăi de aripi şi de inimă şi zvâcniri de trăire.

Tinereţea ar fi, poate, molipsitoare,
Dar are sălaş în fiece inimă pe o cărare secretă,
Unde pe jos e asfalt şi cu cretă
Sunt desenate speranţe înotând în culoare,
Are sălaş într-o cameră descuiată din care, prin vene,
Inundă mereu, furtunos ori alene,
Pe oricine, căci anii nu ştiu s-o măsoare.
(2012)

Duzina mi-a fost tânără azi. Urmaţi fluturi în zbor şi lebede în mândră plutire către psi şi mai departe pe la oameni frumoşi cu drag de cuvinte.