Omul este un poem de dragoste

Omul este un poem de dragoste.
Primim sărutul ploii pe firul de iarbă care suntem
şi ochiul-frunză se abureşte speriat de linişte.
Într-un moment de inconştienţă începe minciuna,
fuga spre fericirea neumblată
pe care nu avem curajul să o uităm.

Două fire-de-iarbă se visează stejari,
fiecare în iubirea celuilalt
dar, uneori, ajung mărăcini,
învinşi de încovoiaţii spini
care le intră amarnic în carne.

Fericirea firului-de-iarbă-stejar,
ca raiul e nestrăbătută şi inexistentă.

Omul este, totuşi, un poem de dragoste.
De aceea mulţimea fielor-de-iarbă
cu rădăcinile strâns împletite,
atente la trezirea seminţelor.
(1988)