Îţi curg pe obraz lacrimi de zăpadă
îngheţate
şi-atât de curate.
Hoţii le aşteaptă, le pradă
ca pe mărgăritare,
le pun pe cântare,
le vând la piaţă
de dimineaţă,
cât încă e ger,
cât încă nu pier
topite şi uscate la soare.
Dacă le cumpără visătorul,
ştie să păstreze comoara
în acelaşi loc cu vioara,
cu versul, cu zborul.
Îngheţate
în gerul cui nu poate să creadă
în puterea lor,
în gândul ce le-a fost izvor,
lacrimi de zăpadă
atât de curate
ai să laşi iarăşi pradă,
să fie furate,
vândute de dimineaţă
la piaţă
după noroc,
după un joc
al întâmplării
care alungă gerul şi norii
şi creşte, câteodată, visătorii.
(2010)
Ah, deci de-aceea
RăspundețiȘtergerecând să le culeg,
mi-atingeam pielea,
şi era ca şi cum nici n-au fost!
Doar obrajii mă strângeau
şi-i simţeam ca o armură,
pe care dacă ai fi atins-o,
ar fi fost rece, dură.
Poate că le-au cumpărat într-adevăr visători
şi şi-au făcut din ele trecători, uşori.
Visătorii şi-au făcut trecători prin munţi,
RăspundețiȘtergereşi-au croit peste văi punţi
şi uşori la uşi şi ferestre
către tărâmuri nu prea terestre...
Acolo era un fel de zăpadă, dar nu era rece,
ci numai curată ca gândul cel bun când prin inimă-ţi trece.