Aş vrea cu sete să pot spune:
"Sunt o femeie fericită!",
dar câte vin să se adune
din greaua gândului ispită!...
Ies din trecut ca dintr-o ceaţă
neterminatele iubiri
şi, de-aş avea o nouă dimineaţă,
le-aş încărca din nou cu trandafiri.
Din vrejul meu cel pământesc
vârtej de doruri împletite
alungă pacea şi-ncâlcesc
tiparul vieţii hărăzite.
Dar timpul înţelept ne stăpâneşte
şi-aşează printre întrebări în drum
dragostea lină care creşte
seminţele ce se trezesc acum.
(2000)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu