Oglinda

Adună, din cioburi, oglinda cea veche
În care-am privit la un suflet pereche,
Lipeşte bucăţile, iar, împreună
Şi poate vom sta într-o zare mai bună.

Adună, din cioburi, oglinda stricată,
Încearcă să pui, din nou, laolaltă
Cuvintele mele şi liniştea ta
Şi vezi dac-apare iubirea în ea.

Adună, din cioburi, oglinda de-argint
Şi scutură praful din fiece gând,
Fă iarăşi lumină pe apele ei
Şi-aprinde din inimă un roi de scântei.

Imaginea, astăzi, e frântă în mii,
Nu mai găsim ce-am avut. Eram vii.
Somnul adânc ne-a cuprins şi-am uitat
Şi-apoi am pierdut şi tot ce-am visat.
(2000)